Jurnal (2003- 2009), Oana Pellea

Oana Pellea, Jurnal (2003-2009),Cu o prefaţă de Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009

Note de lectură: Admin, 22 iulie 2009
Cine e Oana Pellea?
Oana Pellea e o actriţă contemporană, născută în 1962, fiica marelui actor Amza Pellea , cunoscut mai ales pentru rolul Nea Mărin din ciclul de filme cu acelaşi titlu, dar şi din filme ca ,,Decebal", ,,Mihai Viteazul" etc. A jucat în numeroase piese de teatru şi a primit premii pentru rolurile interpretate. A jucat, de asemenea în peste 20 de filme regizate de Alexandru Tatos, Dan Piţa, Stere Gulea, Bogdan Dreyer etc. A primit premii la festivaluri internaţionale de film , cum ar fi cel pentru cea mai bună actriţă în rolul principal din filmul Stare de fapt regizat de Dan Piţa (la Festivalul de Film de la Geneva).
Joacă în română, franceză, italiană, engleză.
În 2006, joacă alături de Clive Owen şi Juliane Moore în producţia Universal Pictures Children of Men, regia Alfonso Cuaron, , film nominalizat la trei categorii de Premiu Oscar. În 2007 este distribuită în producţia britanică I Really Hate My Job, regia Oliver Parker, şi în producţia americană Fire and Ice, regia Pitof. În 2009 joacă în coproducţia Bibliotheque Pascal.
Jurnal ( 2003-2009) e prima carte a Oanei Pellea. ( Sursa:nota de prezentare a ediţiei)
Despre carte
A fost publicată anul acesta  la Editura Humanitas, cu o prefaţă a Ioanei Pîrvulescu. Jurnalul cuprinde notări din perioada 2003- 2009, o parte din viaţa, din gândurile, din ,,carnea" sa, aşa cum mărturiseşte autoarea.
Cum m-am întâlnit cu cartea? Am văzut pe TV Cultural prezentarea ei, dar n-am dat mare atenţie, pentru că nu sunt o cititoare pasionată de jurnal şi pentru că nu ştiam prea multe despre Oana Pellea. Cineva  mi-a dăruit cartea (îi mulţumesc!), mi-a spus că e bună, eram sceptică, dar în drumul de la Bucureşti la Vâlcea cu autocarul am citit o parte din ea, până când aproape mi-au dat lacrimile, am simţit că nu pot citi mai departe, am închis-o si am continuat lectura acasa.
E cartea unei mărturii cutremurătoare, nu poţi să nu intri în rezonanţă cu ea, dacă mai ai cât de cât o simţire umană în tine.
Reacţia unui om cultivat la mitocănie, superficialitatea contemporanităţii, la plecarea succesivă  a unor mari Oameni în cer, la durerea pierderii  celor mai dragi fiinţe, tatăl (evocare), mama ( trăire directă), cădere şi înălţare, smerenie şi disperare, singurătatea unui om singur, nemaipomenit de singur , cum ar spune Marin Sorescu, toate într-un stil surprinzător de curat şi de înalt. Mi s-a părut pe alocuri că citesc un poem cu rezonanţe din Nichita Stănescu. Căci nu numai ce mărturiseşti, ci şi cum mărturiseşti transformă un jurnal intim în literatură.
Citate
,,  Cum să te simţi zdrobit de o verticală? Numai orizontala te poate zdrobi. Pe verticală te poţi căţăra, pe orizontală doar te târâi."
,,Am luat telefericul şi am coborât. Am ajuns în talpa mea dreaptă. Acolo e cam amorţeală. Da` e bine în talpă.  E atât de aproape pământ, încât e locul cel mai aproape de moarte, de reîntoarcere. Talpa e începutul verticalei, fiind încă orizontală."
,,Mama: Când eşti nemulţumită sau ţi se pare că ai probleme...când vii acasă, pune mâna dreaptă la spate şi încearcă să te descurci doar cu mâna stângă: să dai foc la aragaz, să te speli, să iei ce trebuie din frigider...Zece minute, nu mai mult... Şi, după zece minute, ia-ţi mâna dreaptă de la spate şi uită-te la ea cu ochii, cu ochii tăi de carne. Şi ai să vezi minunea! Ai să vezi ce înseamnă să ai două mâini. Sau două picioare. Ai să vezi ce înseamnă să fii sănătos în minunea Domnului".