( Mihai Eminescu, ,,Instrucţie şi educaţie", în ,,Opere, III.Publicistică.Corespondenţă.Fragmentarium",Editura Univers enciclopedic, Bucureşti,1999, pag.1038)
,,Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul.Odată interesul inteligenţei trezit pentru obiecte, odată simţirile sau judecata deprinse la observaţie, elevul ajunge prin proprie gândire la rezultate cari nu stau în carte. Dar să lăsăm aceasta, destul că şcoala n-ar trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine, ci o gimnastică a întregei individualităţi a omului; elevul- nu un hamal care-şi încarcă memoria cu saci de coji ale unor idei străine, sub care geme, ci un om care-şi exercită toate puterile proprii ale inteligenţei, întărindu-şi aparatul intelectual, precum un gimnast îşi împuterniceşte pân-în gradul cel mai mare aparatul fizic, fie-n vigoare, fie-n îndemânare."
( Mihai Eminescu, ,,Opere.XI.Publicistică", Editura Academiei, Bucureşti, 1984,p.244)
,,De aici se înţelege şi marea valoare a disciplinei intelectuale.Nu câte idei felurite ai adunat în memoria ta este lucrul cel mai important, ci importantă este legătura între idei. Tu poţi şti multe în multele momente ale vieţei: dacă nu-ţi aduci aminte de ceea ce-ţi trebuie într-un anumit moment şi dacă această aducere-aminte nu trage după sine în şir regulat tot ce se află în tine pentru susţinerea, amplificarea şi ilustrarea obiectului în discuţie, degeaba îţi sunt toate cunoştinţele rămase cufundate în partea ascunsă a sufletului. Cunoştinţele tale trebuie să aibă o toartă de care să le prinzi şi tu trebuie să ai lanţul cu care să le aduci în mişcare regulată din întunericul memoriei la lumina îngustă a memoriei tale actuale."
( Titu Maiorescu, ,,Critice" )
Salonul unde aveau loc intrunirile ,,Junimii"
Raluca Dobre? says:
RăspundețiȘtergereDaca suprapunem si comprimam citatele de mai sus, obtinem rationamentul esential in ceea ce priveste invatatura,actul in sine de a invata, atat de diferit si gresit perceput astazi de societate. Nu este vorba de a recita cu rasuflarea taiata in fata unui profesor(in mintea elevului, greu de impresionat) fraze neprocesate, memorate mecanic, nemestecate de mintea elevului. Scopul este ca ideile sa fie despicate, sfasiate cu sinapsele creierului pentru a ajunge la miez. Dar si odata ajuns la miez, nu e suficient sa il gusti, ci trebuie sa il savurezi, sa simti cu adevarat continutul, caci numai asa se poate amplifica pofta,apetitul. Asadar, mintea care reuseste sa inteleaga si sa isi insuseasca idei va tanji dupa mai multe notiuni si, mai mult de atat, va incepe sa lege unele proprii, generate exclusiv in interiorul acesteia, se va dezvolta, va creste si va capata proportii colosale, va avea rationamente proprii, va compara,va cantari, va judeca, va interpreta si,cel mai important, va intelege. Implicit, va dezvolta o personalitate, se va contura, va deveni un individ,reusind sa se diferentieze de masele ignorante. Abia atunci se poate vorbi de cultura,de inteligenta si de o minte invatata.
Boboc Radu-Gabriel says:
RăspundețiȘtergereImaginati-va ca iarna, pe varful unui munte,sunt pusi la rand mai multi bulgarasi de zapada,gata-gata sa se rostogoleasca pe panta ce o au in fata.O forta nevazuta le va da impulsul si toti vor porni.Interesant este sa constatam ca odata ajunsi la baza muntelui nu vor avea aceleasi forme,aceeasi marime,aceeasi consistenta.Unii vor fi numai de zapada,altii amestecati si cu pamant si goluri de aer.Din cand in cand,acea forta nevazuta le reface traiectoria,indrumandu-i spre zonele mai bogate in zapada.E usor sa deducem ca acei bulgarasi sunt copiii proaspat scolari,forta nevazuta profesorul iar panta dealului,durata in care micii elevi s-au transformat in absolventii unui ciclu scolar. "Educatia este o cultura a caracterului,este singura care-i distinge pe oameni.Este o arta care face sa treaca constientul in subconstient,este un fapt al scolii si al unei virtuti." Oamenii nu se deosebesc intre ei prin numarul averilor,ci prin nivelul de cultura si educatie la care au ajuns.De aceea,in opinia mea,un elev trebuie sa vrea sa acumuleze cunostinte si sa constientizeze ca nu trebuie sa se limiteze doar la ceea ce-i preda profesorul la scoala si la meditatii.Elevul trebuie sa isi formeze o gandire filozofica dar si o gandire logica care sa faca corelatie intre cunostinte diferite si care sa-l poata ajuta sa gaseasca raspunsuri la intrebari inca "nepuse".Profesorul,la randul sau,are datoria de a-i deschide orizontul invatarii elevului pentru ca elevul sa inceapa sa descopere singur frumusetile cunoasterii si,prin urmare, satisfactiile aduse de aceasta.
Posted 17:18, 12 Jan 2010
alina_mirion says:
RăspundețiȘtergereReferitor la ceea ce au afirmat cele două mari personalităţi ale culturii române, Mihai Eminescu şi Titu Maiorescu,pot să spun că sunt de acord. În primul rând, deoarece şcoala este locul unde elevul ar trebui nu numai să asimileze cât mai multe cunoştinţe, ci şi unde ar trebui să înveţe cum să trăiască după ce nu mai este protejat de zidurile ei. Aşa cum afirmă şi Titu Maiorescu, elevul nu trebuie să înveţe mecanic, ci trebuie să încerce să găsească o legătură între materii, o balanţă pentru a putea asimila cât mai multe idei mult mai uşor. În al doilea rând, nu numai elevul este cel care să înveţe ceea ce-i predă profesorul, ci şi dascălul ar putea învăţa ceva de la discipolul său, după cum afirmă şi Nicolae Iorga că „Şcoala cea bună e aceea în care şi şcolarul învaţă pe profesor.” Dacă ar fi sa aplicăm ceea ce ne-au îndrumat predecesorii noştri în zilele noastre, nu cred că putem găsi în multe şcoli aceste idei. Acest lucru se întâmplă, deoarece oamenii nu mai sunt atât de interesaţi decât de ei înşişi şi nu le mai pasă de ceilalţi. Cred că ar trebui ca în timpul liceului, elevii să nu mai studieze atâtea materii, ci numai cele din domeniul în care vor să lucreze mai târziu deoarece ei nu ar mai fi atât de epuizaţi după o zi de şcoală şi ar putea să asimileze mai multe cunoştinţe. În concluzie, de ceea ce au spus aceşti doi mari gânditori ar trebui să ţină cont cei responsabili cu educaţia în această ţară. Aceştia ar trebui să găsească cât mai multe metode pentru a favoriza elevii să înveţe cât mai mult.
Posted 16:32, 12 Jan 2010
Bianca Tudora says:
RăspundețiȘtergereMai actuale ca niciodata toate aceste idei... Sunt vremuri in care relatiile scoala-elev si elev-profesor poate s-au deteriorat. Cred ca important nu este "cate idei ai adunat, ci legatura dintre ele". Sunt probabil multe lucruri de schimbat, dar ceea ce sta in putinta noastra, a tuturor ,este de a incerca sa apelam la inteligenta pentru a face scoala mai "buna" si profesorii mai apropiati noua. Este bucuria de a cunoaste, este un exercitiu de vointa, acum, in preajma infruntarii celei mai mari:VIATA. Doar noi suntem cei care putem "sfasia" intunericul, cu sclipirea ideilor noastre si cu forta nebanuita a inteligentei, educata in scoala. Invatatura desprinsa din aceste "invataturi" este aceea ca pentru a deveni ceea ce dorim nu exista decat un singur drum. Acela facilitat de o scoala moderna, cu dascali de calitate, in care noi sa demonstram ca putem reusi.
Posted 17:16, 12 Jan 2010
MArin Minodora? says:
RăspundețiȘtergereConsider ca prin aceste citate,atat Eminescu , cat si Maiorescu ne indeamna sa nu mai invatam pe de rost , ci sa facem o corelare intre idei. Abordarea cea mai buna este invatarea elevilor sa gandeasca creativ, in asa fel incat sa poata interpreta si aplica cunostintele pe care le gandesc.Astazi abilitatea de a acumula lucruri noi este mai importanta ca oricand intr-o lume in care trebuie sa procesezi informatiile noi cu viteza luminii. In Romania se insista mai mult pe teorie decat pe practica in majoritatea scolilor. Se cere memorarea lectiilor si rareori elevii au sansa sa puna in practica ce au invatat. Adesea informatia memorata este uitata in scurt timp din lipsa implicarii personale,automat devenind inutila pentru cultura generala a elevului. Din acest punct de vedere ,ar trebui preluate elemente din sistemul de invatamant american. Peste ocean,se pune accentul pe teme scrise si proiecte in care elevii isi demonstreaza originalitatea lor. Astfel elevul isi dezvolta imaginatia si informatiile sunt receptate in mod logic,rational, deoarece el, dupa cum afirma si Eminescu ,,nu e un hamal care-si incarca memoria cu saci de coji… ‘‘.
Posted 17:40, 12 Jan 2010
3dy says:
RăspundețiȘtergereMulti profesori, din Romania cel putin, fac din elevi " hamali care-si incarca memoria cu saci de coji ale unor idei straine".Acestia nu inteleg ca nu trebuie decat sa ne trezeasca interesul pentru materia respectiva. Oare prin predarea cat mai multor informatii si prin inghesuirea lor in creierasii nostri ne starnesc curiozitatea? Parerea mea si cred ca si a multora dintre elevi este ca mai mult ne plictisesc. Mai ales ca nici noi nu putem memora la nesfarsit, deoarece dupa cum stiti omul foloseste o mica parte din capacitatea creierului.Vorba unei doamne profesoare:"creste ,creste,pana nu mai creste".Deseori facem si pe placul profesorilor (de frica notelor,parintilor etc) si invatam tot ce ni se da,dar pana cand putem tine minte toate aceste detalii?...Oare pentru totdeauna?sau pana trecem de ascultare/lucrare? Dar poate ca asta este ciclul natural al vietii:ascultam,memoram,uitam, pentru ca asa cum spune Valery, "cultura unui om este ceea ce ii ramane dupa ce a uitat totul". edited 19:07, 12 Jan 2010
Posted 19:04, 12 Jan 2010
Moanga Natalia says:
RăspundețiȘtergereIn opinia mea, pentru ca “elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul” trebuie trezit interesul elevului,iar acest lucru numai profesorii o pot face.Cum notele sunt mult mai importante in momentul de fata, elevul nu e tentat sa acumuleze cat mai multe informatii, ci sa obtina rezultate cat mai bune,deci ei nu percep “miezul” invataturilor primite.Acesta este motivul pentru care cei mai multi invata mecanic,fapt ce duce la acumularea de cunostinte pentru o durata scurta de timp.Elevul devine” un hamal care-şi încarcă memoria cu saci de coji ale unor idei străine”,intrucat este mult mai usor sa preia ideile altora decat sa-si creeze propriile argumente pe baza unui subiect.Astfel, puterea mintii sale nu va fi pusa niciodata la incercare si nu-si va putea antrena posibilitatile sale intelectuale pentru a progresa.De aceea, educatia va ramane “cea mai mare problema si cea mai grea care s-a putut da spre rezolvare omului”(IMM. KANT,ap. H. B. Brausse, Kunst der Fuhrung).
Posted 19:10, 12 Jan 2010
Bădărîcă Daniela? says:
RăspundețiȘtergereEminescu este pedagog modern, dur, convins că în condiţiile unei epoci de progrese rapide, pe care trebuia să le facă România la sfârsitul secolului trecut - mai importantă este dezvoltarea capacităţilor de a învăţa mereu, dispune de o metodă de lucru, de studiu, pentru a se putea adapta sistemului de informare la zi-ceea ce corespunde întru totul şi societăţii noastre de azi. Omul devine om prin educaţie. Acesta este îndemnul de la care porneşte Eminescu articolele sale care cuprind bogate aprecieri la această necesitate atât de veche şi atât de actuală. "O bună parte din destinul naţiunilor, din prelungirea lor în viitor" se datorează şi modului în care concep şi realizează educaţia şi instruirea. Elevul trebuie antrenat să gândească, să înţeleagă, să deducă, să interpreteze un fapt istoric, să creeze şi să producă, nu numai să repete ceea ce explică învăţătorul. Elevul nu trebuie să devină “o enciclopedie” şi nu trebuie tratat ca “un burete” ce absoarbe tot ceea ce îi transmite învăţătorul până la saturare şi apoi, prin presare, redă informaţiile stocate,dupa cum afirma Mihai Eminescu: “Şcoala n-ar trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine, ci o gimnastică a întregii individualităţi a omului, elevul nu este un hamal ca să-şi încarce memoria cu saci cu coji ale unor idei străine şi care geme sub povara lor, ci un om care exercită toate puterile proprii ale inteligenţei”.
Posted 19:28, 12 Jan 2010
silviu iliescu? says:
RăspundețiȘtergere"Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, accea ramane acolo pentru totdeauna" spunea Sfantul Ioan Gura de Aur. Dupa parerea mea, un elev nu trebuie transformat intr-un robot care sa memoreze ceea ce ii este dat sau ceea ce ii este cerut, " elevul- nu un hamal care-şi încarcă memoria cu saci de coji ale unor idei străine". El trebuie sa fie ţinut departe de către profesorul sau de aceste metode care din păcate au devenit din ce in ce mai folosite in invatamantul contemporan, elevul trebuie sa fie un "om care-şi exercită toate puterile proprii ale inteligenţei". La fel ca Eminescu, si Titu Maiorescu exemplifica cat de necesară este o invatare logica pentru ca atunci cand se invatata mecanic nu se poate retine pentru o perioada indelungata de timp: "dacă nu-ţi aduci aminte de ceea ce-ţi trebuie într-un anumit moment (...) degeaba îţi sunt toate cunoştinţele rămase cufundate în partea ascunsă a sufletului". Un rol foarte important asupra modului in care se pregăteşte un elev il are profesorul sau, idee subliniată si de Rudolf Steiner: "Orice educaţie este autoeducatie, iar noi, ca dascali si educatori, cream de fapt doar contextul optim, pentru ca,el, copilul sa se educe singur, asa cum trebuie sa se educe el prin propriul sau destin launtric." "Adevarat ca mai cinstit lucru nu este in lume, si mai scump si mai curat, decat omul procopsit la invatatura." (Mihail Sadoveanu)
Posted 19:29, 12 Jan 2010
leo.dragomirescu says:
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu afirmatia lui Mihai Eminescu. Elevul român se distinge cu drept cuvînt prin lipsa de interes pentru învãtãturã. El apucã din toate cîte ceva, nestiind nimic în fond, supunîndu-si memoria la învãtarea pe de rost a mii si mii de cuvinte neîntelese. Lipsa lui de interes derivã in cele mai multe cazuri din lipsa de interes a profesorilor. De unde sã aibã iubire pentru obiect cînd asa-numita datorie ce si-o împlinesc profesorii cu el consistã în minimul posibil de lectii predate, cînd, afarã de rare exceptii, mai toti sînt lipsiti de acea sete de a afla adevãrul? Astfel la noi nu se-nvatã pentru satisfacerea setei de cunoastere, cu acea vioiciune de conceptie, cu acel entuziasm care se aflã la tinerimea si în corpul didactic al altor tãri, ci pentru a trece cît se poate de repede prin toate clasele, a face tot atît de repede si superficial vreo facultate ocultã si a intra cît mai curînd într-un post. “A explica cum toate acestea nu pot avea de rezultat decît tîmpirea inteligentei, a explica de ce de la o scoalã se cer „nu multe, ci mult”, non multa, sed multum, de ce temeinicia celor stiute si pãtrunderea de ele e mai preferabilã unei nemistuite multimi de cuvinte ar însemna, în fine, a scrie un întreg tratat de psicologie”
Posted 19:56, 12 Jan 2010
Alexandra Doncea says:
RăspundețiȘtergereAcuitatea şi competenţa lui Eminescu în materie de învăţământ, aduc în plină lumină nu numai aspecte istorice şi practice ale învăţământului românesc din acel timp, ci mai ales concepţia sa, orientată la nivelul european al vremii despre educaţie, instrucţie şi cultură. Se observă cu uşurinţă grija permanentă a poetului şi omului de cultură de a înrădăcina în şcoala românească o serie de principii pedagogice şi didactice moderne, care să-i ferească pe elevi de învăţătura pe de rost a unor reguli abstracte sau neînţelese, a unor cuvinte de neînţeles şi grija sa pentru un sistem pedagogic şi de instrucţie viu, cu noţiuni exacte şi pe înţelesul copiilor, legat de realitate şi de puterea lor de înţelegere, capabil să-i antreneze şi să le dezvolte orizontul de cunoaştere şi capacitatea intelectuală, deci, un învăţământ viu, corect, util şi plăcut. El explică lipsa de interes a tinerilor pentru învăţătură prin supraîncărcarea programelor de studiu în raport cu posibilităţile efective de înţelegere şi asimilare ale elevilor. Supraîncărcarea programelor precum şi neancorarea lor în activitatea practică, prejudiciază pe termen lung însăşi buna funcţionare a statului şi a societăţii, întrucât „noi am făcut în statul nostru ceea ce se face în şcolile noastre; învăţători care nici nu ştiu a scrie bine dau în mâna copiilor cărţi scrise într-o limbă pe care nici ei n-o înţeleg, şi-i pun să înveţe filă cu filă lucruri pe care ei nu şi le pot închipui, încât, când băieţii au ajuns la capăt cu învăţătura, rămân cu capul plin de cuvinte al căror înţeles nu l-au ştiut niciodată şi, neputându-se folosi nici într-un fel de acele cunoştinţe moarte şi fară preţ, rămân cu zilele încurcate şi tăind câinilor frunză, până ce, prin intrigi şi umiliri care dărâmă şi restul de caracter ce le mai rămăsese dat de la natură, ajung persoane publice spre a continua asupra generaţiei viitoare sistemul vechi de stricare a minţii şi a inimei”. Dacă elevii vor învăţa în mod independent, aflându-se în centrul propriului proces de învăţare, aceştia trebuie să-şi dezvolte simţul propriei identităţi, pentru a dobândi deprinderea de a acţiona independent.
Posted 20:12, 12 Jan 2010