,,Sfânta Duminică" - fragmente din Teodor Bălăşel, ,,Poveşti morale- Manuscris", volumul III, pag.203

Între manuscrisele de la Ştefăneşti, am găsit şi o poveste moralizatoare cu evident izvor folcloric, dar purtând ceva din stilul moralizator al preotului care, prin predicile sale, încerca să vindece viciile enoriaşilor săi. Lenea- un viciu ce aduce necaz oamenilor- e înfierată şi în povestirea ,, Sfânta Duminică", din care am preluat doar câteva fragmente.

,,Cică acum o sută de ani, era într-un sat o muiere pricepută şi bogată nevoie mare. De multă glagorie ce avea în cap, când mergea pe drum, da în gropi ziua-n amiaza mare; de bărbată ce era, dormea cu pisica pe vatră, cu capul pe cenuşe şi cu gura plină de muşiţe; încaltea de iute era piper, nu altceva: se apuca la întrecere cu ţăstul şi mai- mai să-l întreacă."

Lenea atrage după sine sărăcia şi mizeria, iar sărăcia şi mizeria atrag, la rândul lor, urâtul. Bărbatul merge la preot să-i citească de urât, dar acesta îi explică unde se află izvoarele stării sale.

Nici baba vrăjitoare n-are ce-i face, căci:

,, (...) nevasta lui o ducea tot într-o sărbătoare, tot dormind şi hodinind cu ochii la foc, prăjindu-se când pe-o parte, când pe alta.
Vorba cântecului: Luni nu lucrez că sunt lunile şi sfânta Luni e cu cheile Raiului. Marţi e mărţişorul şi a urzit Dumnezeu pământul. Miercuri sunt Miercurelele şi e şi Miercurea strâmbă. Joi e joia iepelor. Vineri s-au strâns douăsprezece vineri şi e rău de orbeală. Sâmbătă se face pomană-n sat, să nu mă duc ar fi păcat; apoi,... Duminica a lăsat-o Dumnezeu să mă odihnesc şi eu."

cenuşe, corect: cenuşă
hodinind, regionalism; corect- odihnind
Glagore, substantiv feminin (regional)
Sinonime: glagorie; minte, pricepere, iscusinţă, înţelepciune, deşteptăciune, inteligenţă.

ȚÉST ~uri n. 1) Capac în forma de clopot, cu care se acoperă pâinea pusă la copt pe vatra încinsă. 2) pop. (la broaștele-țestoase, raci etc.) Înveliș dur, format din tegumente osoase care protejează corpul; carapace; țeastă. /
MÚȘIȚĂ, mușițe, s.f. 1. Nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin, al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație. 2. Mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă. 3. (Reg.) Nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante. 4. (Reg.) Mucegai; umezeală. – Din bg. mušica.
Dicţionar: DEX '98
Sursa: http://www.webdex.ro/online/dictionar/