Etimologia substantivelor nume de luni

Etimologia este o disciplină lingvistică având ca obiect studierea originii cuvintelor dintr-o anumită limbă şi a evoluţiei lor formale şi semantice până în perioada actuală.
E un domeniu complex şi interesant care are ca domenii învecinate istoria, sociologia, geografia şi tot ceea ce ţine de analiza evoluţiei spirituale a unui popor. Uneori e foarte greu de stabilit originea unui cuvânt într-o anumită limbă.
Analizând etimologia substantivelor care numesc lunile în limba română, observăm că toate aparţin fondului vechi, fiind moştenite din latină ori împrumuturi vechi din slavă sau din neogreacă.
Conform DEX 98, moştenite din latină sunt ,,februarie, august”, cu posibilă dublă etimologie latină ori slavă ,,mai”, iar ,,decembrie” din latină, eventual prin filieră franceză. Împrumuturi vechi din slavă sunt: ,,ianuarie, martie, aprilie, iunie, iulie, octombrie şi noiembrie.” Singurul împrumut vechi din limba neogreacă e ,,septembrie”.


IANUÁRIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuár s. m.] – Din sl. ijanuarij.

FEBRUÁRIE s. m. A doua lună a anului; faur1, făurar1. [Pr.: -bru-a-. – Var.: (înv.) február s. m.] – Din lat. februarius.

MÁRTIE s. m. invar. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț2. [Var.: (înv. și pop.) mart, (pop.) márte s. m. invar.] – Din sl. martiĩ.

APRÍLIE s. m. invar. A patra lună a anului; prier. [Var.: apríl s. m. invar.] – Din sl. aprilĩ.

MAI4 s. m. invar. A cincea lună a anului, care urmează după aprilie; florar. – Lat. maius, sl. maĩ.

IÚNIE s. m. invar. A șasea lună a anului; cireșar. – Din sl. Ijunĩ.

IÚLIE s. m. invar. A șaptea lună a anului; luna lui cuptor. – Din sl. Ijulĩ.

ÁUGUST1 s. m. invar. A opta lună a anului; gustar. – Din lat. augustus.

SEPTÉMBRIE s. m. Numele lunii a noua a anului; răpciune. [Var.: septémvrie s. m.] – Din ngr. septémvrios.

OCTÓMBRIE s. m. A zecea lună a anului, care urmează după septembrie; brumar, brumărel. [Var.: octómvrie, (pop.) octómvre s. m.] – Din sl. oktovrii.

NOIÉMBRIE s. m. A unsprezecea lună a anului, care urmează după octombrie; brumar. [Pr.: no-iem-. – Var.: noiémvrie, (înv. și reg.) novémbre s. m. invar.] – Din sl. nojenbrĩ, nojemvri.

DECÉMBRIE s. m. A douăsprezecea lună a anului; îndrea. [Var.: decémvrie, (înv.) dechémbrie, dechémvrie s. m.] – Din lat. december, -bris, fr. décembre.
Sursa: http://dexonline.ro/