Stefania ma intreaba intr-un mail:
Am de tradus un text despre angelologie si nu stiu sigur daca cei care lucreaza in acest domeniu se numesc angelologi. Nu reusesc sa gasesc in Dex-ul on-line aceasta varianta, ceea ce ma face sa cred ca este una gresita, asa ca va rog sa imi spuneti cum este corect.
Buna, Stefania!
,,Angelologie" e forma corecta in DOOM, cu sensul din DEXI de ,,ramura a dogmaticii care trateaza despre ingeri".
Termenul ,,angelolog" nu exista nici in DOOM , nici in DEXI. Prin deductie ar fi corect, daca avem in vedere similitudinea cu ,, geologie"- ,,geolog" etc. si sensul elementelor savante ,,angelo-"= inger si ,,-log" =specialist. Nefiind prezent in DOOM, am putea sa-l evitam.
In schimb exista ,,angelolatru"=persoana care practica ,,angelolatria" si ,,angelolatrie"=adorarea ingerilor ( din ,,angelo-"=inger si ,,-latrie"=cult, venerare).
Nu stiu care e sensul contextual, tu trebuie sa gasesti echivalentul, oricum la noi nu cred ca exista persoane care se ocupa numai cu studiul ingerilor, asa ca neincluderea in DOOM a termenului ,,angelolog" poate fi determinata de acest aspect. Cred ca la noi teologii sunt cei care abordeaza domeniul, desi acum imi amintesc de eseul lui Andrei Plesu ,,Despre ingeri". Dar el e filosof. Dar...nu: ramura a dogmaticii, deci e zona teologiei! Intre teologi, exista probabil specializari si atunci poti spune ,,angelolog."
luni, 15 noiembrie 2010
,,Îl avem în direct pe telefon pe domnul..."
E clar! Nu ma mai pot opri! Sursă de inspiraţie cât cuprinde: dacă deschizi televizorul, imposibil în 10 minute să n-auzi o perlă, dacă citeşti un ziar asemenea, dacă-i asculţi pe cei din jurul tău aceeaşi continuă stâlcire a limbii române! Parcă am fi o ţară de neşcolarizaţi ca să nu spun mai mult. Cel mai grav e că nu ştiu sau nu mai ştiu unde e normalitatea.
În sfârşit, expresia şugubeaţă din titlu circulă de multă vreme prin gurile înfierbântate şi înfometate de rating ale realizatorilor de emisiuni în direct sau... live ( ca să ne englezim precum odinioară se franţuzea Chiriţa lui Alecsandri!) E suficient să ţi-l imaginezi pe intervievatul - mai mult sau mai puţin celebru, mai mult sau mai puţin simpatizat - călare pe telefon şi relatând cine ştie ce opinie măreaţă!
,,Îl avem în direct pe telefon pe domnul..."poate fi foarte simplu înlocuită cu ,,Îl avem în legătură telefonică directă pe domnul" sau ,, Îl avem în direct prin telefon pe domnul" .
În sfârşit, expresia şugubeaţă din titlu circulă de multă vreme prin gurile înfierbântate şi înfometate de rating ale realizatorilor de emisiuni în direct sau... live ( ca să ne englezim precum odinioară se franţuzea Chiriţa lui Alecsandri!) E suficient să ţi-l imaginezi pe intervievatul - mai mult sau mai puţin celebru, mai mult sau mai puţin simpatizat - călare pe telefon şi relatând cine ştie ce opinie măreaţă!
,,Îl avem în direct pe telefon pe domnul..."poate fi foarte simplu înlocuită cu ,,Îl avem în legătură telefonică directă pe domnul" sau ,, Îl avem în direct prin telefon pe domnul" .
,,Vă rugăm să acordaţi accepţiunea participării elevilor la..."
Spre finalul textului la care făceam trimitere în postarea anterioară... surpriză: ,,Vă rugăm să acordaţi accepţiunea participării elevilor X şi Y la campionatul de fotbal în ediţia 2010- 2011"! ( era vorba de altă acţiune..., dar evit din motivele deja arătate. Ce să mai înţelegi? Cum să dea altcineva sensul participării tale la o acţiune?
Nota bene! Forma corectă este accepţie conform DOOM2, iar semnificaţia termenului este ,, sens al unui cuvânt"! Prin urmare, solicitantul trebuia să folosească termenul ,,accept" (acord).
Corect: ,, Vă rugăm să le daţi elevilor X şi Y acordul de a participa la campionatul de fotbal, ediţia 2010- 2011."
Nota bene! Forma corectă este accepţie conform DOOM2, iar semnificaţia termenului este ,, sens al unui cuvânt"! Prin urmare, solicitantul trebuia să folosească termenul ,,accept" (acord).
Corect: ,, Vă rugăm să le daţi elevilor X şi Y acordul de a participa la campionatul de fotbal, ediţia 2010- 2011."
,,Vă aduc la cunoştinţă sau ...la cunoştiinţă?"
Autentic: primesc spre aprobare o adresă din partea unei instituţii culturale de prestigiu din oraşul de la poalele Capelei. Trec sub tăcere numele instituţiei, căci nu e cazul să îi facem ,,reclamă negativă" din cauza unei secretare...neatente (?)...
Prima frază conţinea expresia ,, Vă aduc la cunoştiinţă...". Corect: ..Vă aduc la cunoştinţă..."
Argumentare: substantivul ,,cunoştinţă" este derivat cu sufixul ,,-inţă" de la cuvântul de bază, verbul ,,a cunoaşte". Având în vedere că rădăcina cuvântului este ,,cunoşt-", iar sufixul ,,-inţă", cuvântul derivat conţine un singur ,,i".
Cauza greşelii ( foarte frecvente, de altfel): în mintea noastră se realizează asocierea cu substantivul ,,conştiinţă", neologism din francezul ,, conscience", echivalat în română prin ,,conştiinţă" în relaţie cu verbul ,,a şti". Termenul e analizabil în prefixul ,,con-", rădăcina ,,şti" şi sufixul ,,-inţă", conform Dex, 1998, pagina 217. O altă cauză a erorii de scriere ar putea fi confuzia pe care unii vorbitori o fac între sensurile celor două cuvinte. Adesea auzim spunându-se ,, X şi-a pierdut conştiinţa", când el, de fapt, îşi pierduse...cunoştinţa!
DEX, 1998: ,,conştiinţă"- 1. (filosofie) Sentiment , intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă;p.ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. etc.
Aici găsim sensurile cuvântului ,,conştiinţă" şi expresiile în care e folosit corect:
http://dexonline.ro/definitie/con%C8%99tiin%C8%9B%C4%83
Aici găsim sensurile cuvântului ,,cunoştinţă" şi expresiile în care poate apărea:
http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=CUNO%C8%98TIN%C8%9A (sursa pentru explicaţia de mai jos)
%C4%82CUNOȘTÍNȚĂ, cunoștințe, s.f. 1. Cunoaștere (2). ** Expr. A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ** (Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ** (Rar) Minte, rațiune. 2. (La pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. ** Expr. A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Fam.) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Înv.) Mulțumire, recunoștință. - Cunoaște + suf. -ință (cu sensul 3 după fr. connaissance).
Foarte interesant acest DEX vizual:
http://www.archeus.ro/lingvistica/DexVizual?query=CUNO%C8%98TIN%C8%9A%C4%82
Prima frază conţinea expresia ,, Vă aduc la cunoştiinţă...". Corect: ..Vă aduc la cunoştinţă..."
Argumentare: substantivul ,,cunoştinţă" este derivat cu sufixul ,,-inţă" de la cuvântul de bază, verbul ,,a cunoaşte". Având în vedere că rădăcina cuvântului este ,,cunoşt-", iar sufixul ,,-inţă", cuvântul derivat conţine un singur ,,i".
Cauza greşelii ( foarte frecvente, de altfel): în mintea noastră se realizează asocierea cu substantivul ,,conştiinţă", neologism din francezul ,, conscience", echivalat în română prin ,,conştiinţă" în relaţie cu verbul ,,a şti". Termenul e analizabil în prefixul ,,con-", rădăcina ,,şti" şi sufixul ,,-inţă", conform Dex, 1998, pagina 217. O altă cauză a erorii de scriere ar putea fi confuzia pe care unii vorbitori o fac între sensurile celor două cuvinte. Adesea auzim spunându-se ,, X şi-a pierdut conştiinţa", când el, de fapt, îşi pierduse...cunoştinţa!
DEX, 1998: ,,conştiinţă"- 1. (filosofie) Sentiment , intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă;p.ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. etc.
Aici găsim sensurile cuvântului ,,conştiinţă" şi expresiile în care e folosit corect:
http://dexonline.ro/definitie/con%C8%99tiin%C8%9B%C4%83
Aici găsim sensurile cuvântului ,,cunoştinţă" şi expresiile în care poate apărea:
http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=CUNO%C8%98TIN%C8%9A (sursa pentru explicaţia de mai jos)
%C4%82CUNOȘTÍNȚĂ, cunoștințe, s.f. 1. Cunoaștere (2). ** Expr. A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ** (Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ** (Rar) Minte, rațiune. 2. (La pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. ** Expr. A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Fam.) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Înv.) Mulțumire, recunoștință. - Cunoaște + suf. -ință (cu sensul 3 după fr. connaissance).
Sursa : DEX '98
Foarte interesant acest DEX vizual:
http://www.archeus.ro/lingvistica/DexVizual?query=CUNO%C8%98TIN%C8%9A%C4%82
joi, 11 noiembrie 2010
Cine scumpeşte preţurile? se întreabă o realizatoare Tv.
Prinsă în vârtejul acuzaţiilor către putere, doamna în cauză repetă întrebarea adresată succesiv mai multor invitaţi. Adaugă, totuşi, în grabă, precizarea: ,,de fapt, cine a crescut preţurile?"
Verbul ,,a scumpi" înseamnă ,, a creşte preţul unui produs". Prin urmare, vom spune corect: ,,Cine a mărit preţurile?" sau ,,Cine a scumpit produsele?", evitând astfel pleonasmul.
Pe baza relaţiei de antonimie, se deduce că şi antonimul ,,a ieftini" va apărea în aceleaşi contexte, deci...,,Produsele se ieftinesc.", iar ,,Preţurile se micşorează."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
