,,Vă aduc la cunoştinţă sau ...la cunoştiinţă?"

      Autentic: primesc spre aprobare o adresă din partea unei instituţii culturale de prestigiu din oraşul de la poalele Capelei. Trec sub tăcere numele instituţiei, căci nu e cazul să îi facem ,,reclamă negativă" din cauza unei secretare...neatente (?)...
     Prima frază conţinea expresia ,, Vă aduc la cunoştiinţă...". Corect: ..Vă aduc la cunoştinţă..."
     Argumentare: substantivul ,,cunoştinţă" este derivat cu sufixul ,,-inţă" de la cuvântul de bază, verbul ,,a cunoaşte". Având în vedere că rădăcina cuvântului este ,,cunoşt-", iar sufixul ,,-inţă", cuvântul derivat conţine un singur ,,i".
     Cauza greşelii ( foarte frecvente, de altfel): în mintea noastră se realizează asocierea cu substantivul ,,conştiinţă", neologism din francezul ,, conscience", echivalat în română prin ,,conştiinţă" în relaţie cu verbul ,,a şti". Termenul e analizabil în prefixul ,,con-", rădăcina ,,şti" şi sufixul ,,-inţă", conform Dex, 1998, pagina 217. O altă cauză a erorii de scriere ar putea fi confuzia pe care unii vorbitori o fac între sensurile celor două cuvinte. Adesea auzim spunându-se ,, X şi-a pierdut conştiinţa", când el, de fapt, îşi pierduse...cunoştinţa!
DEX, 1998: ,,conştiinţă"- 1. (filosofie) Sentiment , intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă;p.ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre  lucrurile din jurul său. etc.
Aici găsim sensurile cuvântului ,,conştiinţă" şi expresiile în care e folosit corect:

http://dexonline.ro/definitie/con%C8%99tiin%C8%9B%C4%83

Aici găsim sensurile cuvântului ,,cunoştinţă" şi expresiile în care poate apărea:
http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=CUNO%C8%98TIN%C8%9A (sursa pentru explicaţia de mai jos)
    %C4%82CUNOȘTÍNȚĂ, cunoștințe, s.f. 1. Cunoaștere (2). ** Expr. A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ** (Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ** (Rar) Minte, rațiune. 2. (La pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. ** Expr. A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Fam.) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Înv.) Mulțumire, recunoștință. - Cunoaște + suf. -ință (cu sensul 3 după fr. connaissance).

Sursa : DEX '98

Foarte interesant acest DEX vizual:
http://www.archeus.ro/lingvistica/DexVizual?query=CUNO%C8%98TIN%C8%9A%C4%82