Dezastrul unei generaţii sau dezastrul unei promoţii?

În ultima săptămână, toate televiziunile au analizat ceea ce jurnaliştii au numit ,,Dezastrul unei generaţii” . Titlurile din presa scrisă sau audiovizuală au constituit variaţiuni pe aceeaşi temă. S-a auzit câte un glas care încerca să le explice că nu e vorba de eşecul unei ,,generaţii”, cel mult al unei ,,promoţii” şi nici chiar al acesteia în ansamblul său.

Analizând contextele în care e folosit cuvântul ,,generaţie”, putem constata că referentul e, de fapt ,,promoţia” sau ,,seria” 2011. Dacă ne gândim la ceea ce s-a întâmplat în ultimii douăzeci de ani cu învăţământul românesc, am putea extinde trimiterile la mai multe promoţii de elevi, îndeosebi la cele din ultimii zece ani, când preocuparea majoră a multora dintre ei era cum să-şi perfecţioneze tehnicile de copiat. Avertismentele noastre cum că nu e benefic pentru devenirea lor erau privite cu îngăduinţă binevoitoare, iar profesorul care le ţinea lecţii de morală era văzut ca un ,,Don Quijote”! Pentru unii, nu ţinea nici măcar argumentul că ,,VIAŢA NU O POŢI COPIA!”, că rostul şcolii nu e altul decât să te ajute să-ţi construieşti ,,legenda personală”. În acest caz, da, putem vorbi de un eşec al mai multor serii de absolvenţi de liceu, mai exact de un eşec al şcolii în a da repere corecte pentru viaţă tinerilor. Consider însă că nu poate fi vorba de eşecul ,,unei generaţii”, dacă ţinem la sensul termenilor:,, ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului.” Apoi trebuie să nu-i uităm pe tinerii care după 1990 au înţeles să-şi ia viaţa ,,în propriile mâini”, să se pregătească temeinic, ajungând în funcţii cheie fie la firme de prestigiu din ţară, în multinaţionale cu filiale în România sau în facultăţi din Europa şi din SUA, unii dintre ei parcurgând o carieră universitară de succes.
Folosind termenul ,,generaţie” asociat cuvântului ,,dezastru” îi nedreptăţim pe aceia care lucrează până la 22, 23 zilnic, nu poţi să nu-i bănuieşti dincolo de geamurile luminate ale blocurilor turn din capitală, în vreme ce tu, matur cu notă mare la bac ,,pe vremea ta”, îţi faci plimbarea de seară!
Prin urmare, corect ar fi ca toţi comentatorii fenomenului numit ,,Bacalaureat 2011” să fie mai atenţi în utilizarea termenilor. Sigur că era cazul să se întâmple ceva. Toţi ştiam asta. Nu se poate construi nimic în lumea asta bazându-te pe ,,copy- paste”! Dar să nu aruncăm cu noroi în aceia, nu puţini, care constituie ,, generaţia libertăţii noastre”, adică un cumul de mai multe promoţii, aşa cum rezultă din analiza sensurilor redate mai jos.

PROMÓȚIE2, promoții, s. f. Promovare a unui produs, în vederea intrării pe piață sau a creșterii vânzărilor, pentru a face cunoscută o marcă sau un nou tip de produs. – Din engl. promotion.
Sursa: DEX '09 | Adăugată de cata | Greșeală de tipar | Permalink

PROMÓȚIE1, promoții, s. f. Serie de absolvenți ai unei școli, ai unei facultăți etc.; totalitatea persoanelor care absolvă în același an un ciclu de învățământ. – Din fr. promotion, lat. promotio, -onis.
Sursa: DEX '09 | Adăugată de cata | Greșeală de tipar | Permalink
Dictionar: Dicționar de sinonime | Permalink

PROMÓȚIE s. serie. (Prima ~ de studenți din noua facultate.)

GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate socială dată) care sunt cam de aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (în sintagma) Teoria generației spontanee = teorie materialistă naivă conform căreia din materii minerale sau organice pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink
Sursa: http://dexonline.ro/definitie/genera%C8%9Bie

Pentru conformitate, ar fi de citit despre generaţia de după Primul Război Mondial. Reiau mai jos notele de lectură publicate cu ceva vreme în urmă.


Mircea Eliade, ,,Profetism românesc"
Admin, note de lectură,19 iunie 2009
Ultima carte a lui Alex Ştefănescu mi-a amintit de una dintre primele cărţi ale libertăţii publicate în 1990:
Mircea Eliade, Profetism românesc, vol.I-II, Editura ,,Roza vânturilor", Bucureşti,1990
Cele două volume adună articole publicate de Mircea Eliade în cotidianul ,,Cuvântul" între 1927-1928 (în foileton), în revista ,,Destin" de la Madrid 1952-1953, în ,,Vremea", ,,Criterion", ,,Viaţa literară", între 1934 -1938. Volumele sunt prefaţate de Dan Zamfirescu, cel care apreciază că ,,E datoria noastră să-i purtăm cu noi duhul nemuritor, şi să citim astăzi aceste pagini ce reprezintă- credem- culmea cugetării lui Mircea Eliade despre ai săi. Nimeni nu a îndrăznit să creadă atât de cutezător în viitorul culturii române. E timpul ca şi cultura română să-l descopere şi să-l aducă acasă, în duh, pe unul dintre marii săi profeţi."
Aparţinând aşa-numitei generaţii `27 , alături de Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Mihail Sebastian, Petru Comarnescu şi alţii, Mircea Eliade se detaşează în lider al grupării ale cărei idealuri le defineşte în articolele publicate în presa vremii. Editorii din 1990 îşi propun să redea publicului larg aceste texte care dezvăluie un autor-profet, un intelectual ce-şi asumă destinul său şi al neamului din care face parte, considerând că a venit momentul când România trebuie să iasă din provincialism.
Volumul I cuprinde:
• Itinerariu spiritual
• Scrisori către un provincial
• Destinul culturii româneşti
Volumul al II-lea:
• România în eternitate
,,Acestui provincial îi dădeam lecţii de bărbăţie şi eroism, îl somam să se scuture de clişee, de indolenţă şi mediocritate, să-şi ia tinereţea în serios, adică, în primul rând, să muncească din răsputeri, să facă ceva, să creeze. Eram obsedat de teama că generaţia noastră, singura generaţie liberă, disponibilă , din istoria neamului românesc, nu va avea timp să-şi împlinească misiunea, că ne vom trezi într-o zi mobilizaţi, aşa cum au fost părinţii, moşii şi strămoşii noştri, şi atunci va fi prea târziu ca să mai putem crea liber, atunci nu vom putea face decât ceea ce au fost ursiţi să facă înaintaşii noştri: să luptăm, să fim jertfiţi, să amuţim.(...) Mă simţeam responsabil pentru întreaga generaţie tânără . Mi-o închipuiam chemată pentru lucruri mari; în primul rând, ştiam că aveam datoria să lărgim considerabil orizontul cultural românesc, deschizând ferestre către universuri spirituale rămase până atunci inaccesibile. (...) Ceream provincialului, cum îmi ceream şi mie, un efort supraomenesc pentru a învăţa şi a face tot ce nu avuseseră răgaz să înveţe sau să facă strămoşii noştri."(Mircea Eliade)
Fiecare generaţie are un spirit al ei. Generaţia actuală îşi caută încă o personalitate care s-o scoată din letargie, comoditate, mediocritate, care să-i capaciteze energiile, să-i identifice idealul înalt , cel de dincolo de egoismul mărunt. Niciodată în istorie nu s-au înfăptuit schimbări majore fără un ţel care să vizeze destinul naţional şi general-uman. De unde să găsim acum un Dimitrie Cantemir, un Mihail Kogălniceanu, un Titu Maiorescu, un Nicolae Iorga, un Titulescu, un Eliade.....???????? Şi lista e şi rămâne deschisă. Cred cu tărie că tot ce ne rămâne este să urmăm îndemnul lui Mircea Eliade.