Recenzia

I.Etimologia termenului

Cuvântul ,,recenzie” provine din germ. ,,Rezension”, it. ,,recenzione”, lat. ,,recensio” ( ,,numărare, recensământ”).

II.Definirea conceptului

Recenzia este prezentarea unei cărţi nou apărute, în cadrul unei publicaţii. Implică descrierea lucrării respective, atrăgând atenţia asupra valorii ei literare.

III.Critica de întâmpinare

În perioada interbelică, a existat un interes sporit pentru această specie publicistică, nume mari ale criticii şi istoriei literare realizând recenzii ale operelor publicate atunci, contribuind la direcţionarea interesului publicului larg spre valorile autentice ale artei cuvântului şi generând numeroase polemici. Recenzii au realizat George Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu etc. În literatura contemporană, s-au impus Al. Piru, N. Manolescu, Petru Poantă, Marius Chivu etc.
Reviste care publică recenzii: România literară, Adevărul literar şi artistic, Dilema veche, Dilemateca, Observator cultural etc.

III. Structura textului

Recenzia este un text nonficţional, întrunind trăsături ale textului publicistic, dar şi ale celui ştiintţific, al cărei scop este transmiterea de informaţii privind autorul, tema, locul în cadrul creaţiei autorului şi în cadrul literaturii române şi universale, subiectul, viziunea artistică, stilul autorului, precum şi convingerea lectorului de a citi cartea recenzată obţinută prin valorificarea mijloacelor de persuasiune.
În linii mari, un astfel de text poate parcurge următoarele etape:
1.Date generale despre carte: autor, titlu, editura şi anul apariţiei;
2.Locul cărţii în creaţia autorului şi al literaturii române; când recenzia este semnată de un critic literar intervine argumentul autorităţii de care acesta se bucură în domeniu; în cazul recenziei realizate de cititori obişnuiţi ( ,, lectori inocenţi”), aprecierile sunt supuse unei mai mari relativităţi rezultate din vârsta recenzentului, experienţa culturală etc.;
3.Subiectul cărţii formulat pe scurt, prin sublinierea temei şi a intrigii, într-o formulă menită să atragă atenţia receptorilor; nu se dau detalii care ar duce la decriptarea universului romanesc şi ar provoca lipsa de interes a eventualilor cititori;
4.Aprecieri privind modalităţile artistice de reflectare a temei, compoziţia şi structura operei, stilul autorului;
5.În final, recenzentul formulează judecăţi de valoare cu rol anticipativ privind impactul cărţii asupra publicului cititor, asupra rolului în evoluţia literaturii etc.




Bibliografie:
Mircea Moţ ( coordonator), Dicţionar de termeni literari cu aplicaţii, Editura ,,Orator”, Colecţia ,,Didactica”, Bucureşti, 2000, pag. 265-266