Ortografia adjectivului ,,propriu"

Trebuie spus de la început că se scrie corect propriu, nu propiu. Dar nu aici se întâmpină cele mai multe greşeli. Forma de plural, nominativ- acuzativ dă, din păcate, mare bătaie de cap celor care chiar vor să scrie corect. Trebuie observat faptul că acest adjectiv are la singular terminaţia ,,-iu", în care ,,i" face parte din rădăcina cuvântului, iar ,,u" este desinenţă de singular. Trecerea la plural nearticulat se realizează prin înlocuirea desinenţei de singular ,,u" cu desinenţa de plural ,,i"; adăugată la o rădăcină terminată în ,,i", va crea o formă scrisă cu doi ,,i": ,,proprii". Această formă nearticulată se utilizează în enunţuri după substantiv, situaţie în care adjectivul nu primeşte niciodată articol:
elevul propriu- elevii proprii.
Dacă însă adjectivul e aşezat înaintea substantivului, va prelua articolul de la substantiv. Prin urmare, forma de plural articulat va conţine trei ,,i" care au următoarele valori:
-i1 - face parte din rădăcina cuvântului;
-i2 - este desinenţă de plural;
-i3 - este articol hotărât enclitic, preluat de la substantiv (când adjectivul e antepus).
Astfel, vom ortografia:
Copilul propriu îmi creează bucurii. Propriul copil îmi creează bucurii.
Copiii proprii îmi creează bucurii. Propriii copii îmi creează bucurii.
În acelaşi mod se scriu toate adjectivele masculine a căror terminaţie la singular e ,,-iu". Iată câteva:
norii cenuşii- cenuşiii nori
fulgii argintii -argintiii fulgi
codrii arămii- arămiii codri.