Cum identific într-un fragment dat trăsăturile textului argumentativ?

Subiect posibil

Identificaţi în textul citat trăsăturile textului argumentativ.
O schemă posibilă de rezolvare

Se cuvine de la început să menţionez că răspunsul trebuie să îmbrace forma unui text argumentativ, urmărind câteva etape esenţiale, cu observaţia că nu toate trăsăturile se pot regăsi într-un fragment. Citim textul de mai multe ori cu atenţie, subliniem conectorii specifici, marcăm secvenţele corespunzătoare părţilor unei argumentări şi apoi construim răspunsul susţinând noţiunile cunoscute cu citate din text.
I. Precizez tema textului şi tipul de text. ( eseu, spre ex.)
II. Identific structura specifică:
- teza/ ideea/ premisa de la care porneşte autorul în argumentarea sa;
- argumentele aduse în susţinerea premisei;
- concluzia la care ajunge. ( prezint conţinutul ideatic al fragmentului dat, subliniind modalitatea de organizare a ideilor).
III. Identific tipurile de argumente ilustrate în text. Acestea pot fi:
a) exemplul din viaţa personală sau a cunoscuţilor ori din surse culturale;
b) comparaţia prin care se subliniază asemănările şi deosebirile dintre fenomene;
c) citatul din diverse surse indicate;
d) enumeraţia de trăsături în descrierea unui fenomen, a unui proces fizic sau psihic;
e) plasarea în antiteză cu scopul evidenţierii unei trăsături prin raportare la cealaltă.
IV. Identific tipurile de înlănţuire a argumentelor şi conectorii specifici ( elementele de relaţie la nivelul frazei şi elementele de realizare a coeziunii la nivel textual). Acestea pot fi:
a) relaţie de asociere de tipul idee adăugată la idee, susţinută la nivel sintactic prin raportul de coordonare copulativ prin conjuncţiile ,,şi, iar, structura atât..., cât şi” sau prin juxtapunere; la nivel transfrastic pot fi utilizate structurile ,,în primul rând”, ,,în al doilea rând”, ,,în plus”, ,,pe deasupra”, ,,mai mult”, ,,de asemenea”;
b) relaţie de opoziţie de tipul idee diferită de idee, susţinută la nivel sintactic prin coordonare adversativă realizată prin conjuncţiile ,,dar, iar, însă, ci, or” ; la nivel transfrastic, opoziţia poate fi exprimată prin conectorii ,,pe de o parte”, ,,pe de altă parte” etc.; opoziţia poate fi exprimată şi prin subordonare concesivă realizată prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale cu sens concesiv: ,,deşi”, ,,chiar dacă”, ,,măcar că” etc.
c) relaţie de excludere reciprocă a ideilor ( de tipul idee sau idee), susţinută la nivel sintactic prin raportul de coordonare disjunctivă realizat prin conjuncţiile ,,sau”, ,,ori”, ,,fie..., fie” etc.
d) relaţia de tipul cauză- efect, exprimată la nivel sintactic prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale cu sens cauzal cum sunt ,, deoarece”, ,,căci”, ,, fiindcă”, ,,întrucât”, ,,din cauză că”, ,,pentru că”, ,,din moment ce” etc.;
e) relaţia de la o idee către urmarea, rezultatul acesteia, exprimată cu ajutorul conectorilor specifici subordonatei consecutive ,,încât”, ,,astfel încât”; la nivel transfrastic, această tehnică de înlănţuire presupune utilizarea conectorilor specifici pentru a desprinde concluzia demersului argumentativ: ,, prin urmare”, ,,în concluzie”, ,,astfel”, ,,în consecinţă” etc.
V. Încheierea analizei trebuie să fie un enunţ concluziv care să sublinieze ideea de la care am pornit.
Obs. E doar o schemă. Ea poate fi modificată în funcţie de cum e formulată cerinţa subiectului.
Noţiunile de mai sus pot fi utilizate şi în redactarea de către voi a unui text argumentativ.