Când scriem ,,nicio” şi când ,, nici o”?

Cuvintele ,,nicio”, ,,niciun” sunt întotdeauna adjective pronominale negative. Ele apar în contexte în care însoţesc substantive şi în care se pot înlocui prin pronumele corespunzătoare ,,niciuna”,,,niciunul”.
Astfel, vom scrie:
Niciun om nu e perfect. Niciunul nu e perfect.
Nicio toamnă n-a fost mai frumoasă. Niciuna n-a fost mai frumoasă.
Structurile omofonice corespunzătoare ( se pronunţă la fel, dar se scriu diferit) sunt formate din adverbul de negaţie nici ( care, prin repetare, formează o conjuncţie coordonatoare repetată negativă- coordonare copulativă negativă) şi adjectivul pronominal nehotarât ,,o” ( când e corelat cu un alt adjectiv pronominal nehotărât- spre ex. ,,altă” ) sau numeralul cardinal cu valoare adjectivală ,,o” ( când e corelat cu un alt numeral, e precedat de un adverb de restrictie care îi subliniază valoarea de numeral sau însoţeşte substantive care exprimă unităţi de măsură).
Astfel, vom scrie corect:
N-am citit nici o carte, nici alta.
Nu te aştept nici o oră, nici două.
La fel se scriu şi omofonele niciun/ nici un:
Niciun om nu ştie tot. Niciunul nu ştie tot.
N-am nici un ban. ( adverb, numeral)
N-am găsit nici un motiv plauzibil, nici alt mod de a explica situaţia. ( adverb negativ, adjectiv pronominal negativ.
În mod similar vom scrie şi omofonele niciunul/ nici unul şi niciuna/ nici una.

Niciunul nu ştia adevărul. Nici unul, nici altul nu ştia adevărul.
Niciuna n-a greşit. Nici una, nici alta nu ştia adevărul.