,,Et in Arcadia ego!" ( lat. ,,Şi eu am trăit în Arcadia!" )

,,Et in Arcadia ego!" exprimă regretul fericirii pierdute. Arcadia, regiune din vechea Grecie în centrul Peloponesului, era locuită de un popor de păstori pe care poeţii din antichitate îi considerau fără prihană. De aici Arcadia a ajuns să desemneze o ţară imaginară cu oameni de o rară puritate în comportarea lor, un fel de rai pe pământ. Cine pierde o astfel de viaţă fericită poate spune Et in Arcadia ego!
În acest sens, expresia a fost folosită ca inscripţie la tabloul ,,Păstorii Arcadiei" de celebrul pictor francez Poussin şi ca epigraf la un capitol din ,,Pseudokyneghetikos" de Alexandru Odobescu. Ea a fost pusă ca motto de Goethe la lucrarea sa ,,Călătorie în Italia", iar Friedrich Schiller, traducând-o în germană, îşi începe cu ea poezia ,,Resignation" ( ,,Resemnare"), ,,Şi eu născui în sânul Arcadiei"( în traducerea lui Mihai Eminescu).
Poemul ,,Atque nos" al lui George Coşbuc se încheie cu această expresie ( la plural ): ,,Şi-mi vine să-mi înalţ fruntea şi s-o scutur veselos/ Şi să strig în lumea largă:Et in Arcadia nos!".
Bibliografie:
I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Colecţia Lexicon, Editura SAECULUM, Editura VESTALA, Bucureşti, 1995, pag.120

Autore Nicolas Poussin (15 iunie 1594- 19 noiembrie 1665)
Data circa 1640
Tecnica olio su tela
Dimensioni 184×121 cm
Ubicazione Musée du Louvre, Parigi

Sursa: http://it.wikipedia.org/wiki/Et_in_Arcadia_ego