sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Mario Vargas Llosa, ,,Adevărul minciunilor", ,,Scrisori către un tânăr romanicer"

Adevărul minciunilor
Mario Vargas Llosa ( n.1936, Peru)
Fişă cu citate  
“Trăim atâtea vieţi câte cărţi citim.”  
“Ficţiunea este un înlocuitor temporar al vieţii. Revenirea la realitate ne sărăceşte întotdeauna în chip brutal: înţelegem atunci că suntem MAI PUŢIN decât ceea ce visăm să fim.” Ficţiunea permite trăirea unor vieţi care nu ne aparţin.”  
“În toate ficţiunile arde flacăra unui protest.”  
“Orice roman bun spune adevărul şi orice roman prost minte. Fiindcă a spune adevărul într-un roman înseamnă să-l faci pe cititor să trăiască o iluzie, iar a minţi înseamnă să nu-ţi izbutească această şmecherie.”  
“Cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viaţă a fost să învăţ să citesc.”
“Fantezia cu care suntem dotaţi este un dar demonic:ea deschide continuu o prăpastie între ceea ce suntem şi ceea ce am vrea să fim, între ceea ce avem şi ceea ce ne dorim.”  
 
       ,,Graţie ficţiunii, suntem mai bogaţi sufleteşte şi suntem diferiţi, fără a înceta să fim aceiaşi. Ne dizolvăm în ea şi ne multiplicăm prin ea, trăind mai multe vieţidecât cele pe care le avem şi pe care le-am putea trăi dacă am rămâne izolaţi în veridic, prizonieri ai istoriei."  
,,Minciunile din romane nu sunt nicicând gratuite: ele luptă împotriva neajunsurilor vieţii. Doar literatura dispune de tehnica şi forţa de a disloca acest delicat elixir al vieţii: adevărul ascuns în minciunile omeneşti."  
,,Ceea ce suntem ca indivizi, ceea ce am vrea să fim fără a putea în realitate, fiind astfel obligaţi să inventăm şi să ne imaginăm- istoria noastră secretă- numai literatura ştie să povestească.”  
          ,,Există adevăruri atât de intolerabile în viaţă, încât minciuna se justifică."  
 
          ,,NUMAI FICŢIUNILE RATATE REPRODUC REALITATEA. CELE REUŞITE O ANIHILEAZĂ, TRANSFIGURÂND-O."  
PRIN SCRIITOR, VIAŢA LA NIVEL DE INSTINCT DEVINE VIAŢA LA NIVEL DE IDEE.  
LITERATURA ESTE SINGURUL VAGABONDAJ SPIRITUAL LEGITIM.

scrisori_catre_un_tinar_romancier.jpg
Scrisori către un tânăr romancier  
Mario Vargas Llosa  
1.Cei care devin scriitori au o predispoziţie spre a fantaza şi manifestă o răzvrătire faţă de lumea reală, faţă de viaţa de zi cu zi din care rezultă dorinţade a o înlocui cu una imaginată de ei.  
2. Din revolta în faţa realităţii se naşte “viaţa descrisă în ficţiuni” care ,, nu este niciodată cea trăită realmente de cei care le-au inventat, le-au scris,le-au citit şi le-au lăudat, ci una fictivă, pe care au trebuit s-o creeze artificial fiindcă n-o puteau trăi în realitate, drept care s-au resemnat s-o trăiascădoar la modul indirect şi subiectiv în care se trăieşte această altă viaţă: a viselor şi a ficţiunilor.Altfel spus, ficţiunea este o minciună care tăinuieşte un adevăr; ea e viaţa care n-a fost, cea pe care bărbaţii şi femeile unei epoci date au vrut şi n-au putut s-o aibă, aşa că au fost nevoiţi s-o inventeze. Ea nu este zugrăvirea făţişă a Istoriei, ci mai degrabă  
partea goală de dinăuntru, reversul măştii, ne-întâmplarea care tocmai de aceea a trebuit să fie creată de imaginaţie şi de cuvinte, ca să aline ambiţiile pe care viaţa adevărată nu era în stare să le satisfacă, să umple golurile descoperite de acei bărbaţi şi acele femei în jurul lor şi pe care ei se străduiau să le populeze cu nălucirile scornite de mintea lor.  
3. Mulţi scriitori nu sunt conştienţi de această răzvrătire a lor, pe de altă parte, aceasta nu poate aduce prejudicii vieţii reale, căci ,,e doar un joc, nu-i aşa? Iar jocurile nu sunt periculoase atâta timp cât n-au pretenţia de a-şi depăşi spaţiul propriu năvălind în viaţa reală. Ei bine, dacă totuşi cineva- să zicem don Quijote sau doamna Bovary- se încăpăţânează să confunde ficţiunea cu viaţa şi încearcă să-şi croiască o viaţă conform ficţiunilor, atunci rezultatul e de obicei dramatic. Cine va proceda astfel va plăti crunt cu decepţii teribile.”  
4. ,, Joculde-a literatura nu e unul inofensiv. Rod al unei intime insatisfacţii faţă de viaţa aşa cum este, ficţiunea e la rândul ei prilej de nemulţumire, de frustrare. Iar asta se întâmplă fiindcă cel ce, prin lectură, trăieşte o mare ficţiune- precum cele două menţionate, a lui Cervantes şi a lui Flaubert- revine la viaţa reală cu o sensibilitate mult mai ascuţită faţă de limitările şi imperfecţiunile ei, aflând din acele măreţe fantezii că lumea reală, viaţa trăită sunt infinit mai mediocre decât cele inventate de romancieri.  
5. ,, Rădăcina tuturor istoriilor este experienţa celui care le izvodeşte, trăitul e sursa oricărei ficţiuni. Asta nu înseamnă, desigur, că un roman ar fi întotdeauna o biografie disimulată a autorului său; ci că, în orice ficţiune, chiar şi în cele iscate de imaginţia cea mai debordantă, este posibil să găseşti un punct de plecare, un nucleu intim, legat visceral de o sumă de trăiri ale celui care a pus-o pe hârtie.(...) Invenţia chimic pură nu-şi are locul în domeniul literar. Aşadar, toate ficţiunile sunt arhitecturi înălţate de fantezie şi de măiestrie pe baza unor anumite fapte, persoane, împrejurări care s-au întipărit cândva în memoria scriitorului şi i-au declanşat fantezia creatoare, care, cu punctul de pornire în acel nucleu, a construit o lume întreagă, atât de bogată şi de multiplă, încât uneori rezultă aproape imposibil(...) să mai recunoşti în ea acel material autobiografic ce i-a fost temelia şi care este, sub un anumit aspect, legătura secretă dintre orice ficţiune şi aversul ei situat la antipozi: realitatea reală. 

Andre Rieu

Muzică: Andre Rieu ( n. 1 octombrie 1949, Maastricht, Olanda)

Table of contents
No headers
Vă propun spre  documentare, căutare, ascultare un nume de care ( din păcate!!!!!!!!) am auzit doar azi, 11 octombrie 2009: ANDRE RIEU, un mare violonist contemporan, dirijor şi organizator de concerte. Voi aţi ascultat ( vizionat) vreunul dintre concertele sale? Memorabile se pare că sunt cele organizate la Maastricht ( oraşul natal al muzicianului) , la New York sau în Australia. Am ascultat azi câteva secvenţe de muzică ce mi s-a părut divină şi, cum am ajuns acasă, am căutat pe net. Îmi doresc nespus să obţin un dvd ( măcar) cu unul dintre concerte. Am găsit doar videoclipuri pe YouTube, pentru că nu reuşesc să descarc concertele de pe Torrente. V-aş fi recunoscătoare dacă m-aţi ajuta un pic.
NOTĂ! REPRODUCEREA MATERIALELOR DIN ACEASTĂ PAGINĂ ARE SCOP EDUCATIV, NU ARE ATRIBUTE COMERCIALE!
Selecţiuni din spectacolul de la Toronto 
http://www.youtube.com/watch?v=ZKEOR...ayer_embedded#
Andre Rieu şi Andrea Bocelli -urmaţi linkul.
http://www.youtube.com/watch?v=8n8_nnnSYEY
Andre Rieu- Marina
http://www.youtube.com/watch?v=IkfcO643yF4
Concertul pentru trompetă:
http://www.youtube.com/watch?v=H4l3R...eature=related
Don`t cry for me, Argentina - interpreta e o olandeză de 34 de ani, Suzan Erens; vreau părerea voastră: mie mi se pare că Madona ar trebui să-şi ia o pauză!
http://www.youtube.com/watch?v=X4oPW...eature=related

AndreRieu.jpeg
Scena pt concert Toronto.jpg

luni, 15 noiembrie 2010

,,Îl avem în direct pe telefon pe domnul..."

       E clar! Nu ma mai pot opri! Sursă de inspiraţie cât cuprinde: dacă deschizi televizorul, imposibil în 10 minute să n-auzi o perlă, dacă citeşti un ziar asemenea, dacă-i asculţi pe cei din jurul tău aceeaşi continuă stâlcire a limbii române! Parcă am fi o ţară de neşcolarizaţi ca să nu spun mai mult. Cel mai grav e că nu ştiu sau nu mai ştiu unde e normalitatea.
      În sfârşit, expresia şugubeaţă din titlu circulă de multă vreme prin gurile înfierbântate şi înfometate de rating ale realizatorilor de emisiuni în direct sau... live ( ca să ne englezim precum odinioară se franţuzea Chiriţa lui Alecsandri!) E suficient să ţi-l imaginezi pe intervievatul -  mai mult sau mai puţin celebru, mai mult sau mai puţin simpatizat - călare pe telefon şi relatând cine ştie ce opinie măreaţă!
      ,,Îl avem în direct pe telefon pe domnul..."poate fi foarte simplu  înlocuită  cu ,,Îl avem în legătură telefonică directă pe domnul"  sau ,, Îl avem în direct prin telefon pe domnul" .

,,Vă rugăm să acordaţi accepţiunea participării elevilor la..."

            Spre finalul textului la care făceam trimitere în postarea anterioară... surpriză:  ,,Vă rugăm să  acordaţi accepţiunea  participării elevilor X şi Y  la campionatul de fotbal în ediţia 2010- 2011"! ( era vorba de altă acţiune..., dar evit  din motivele deja arătate. Ce să mai înţelegi?  Cum să dea altcineva sensul participării tale la o acţiune?
            Nota bene! Forma corectă este accepţie conform DOOM2, iar semnificaţia termenului este      ,, sens al unui cuvânt"! Prin urmare, solicitantul trebuia să folosească  termenul ,,accept" (acord).
           Corect: ,, Vă rugăm să le daţi elevilor X şi Y acordul de a participa la campionatul de fotbal, ediţia 2010- 2011."
          

,,Vă aduc la cunoştinţă sau ...la cunoştiinţă?"

      Autentic: primesc spre aprobare o adresă din partea unei instituţii culturale de prestigiu din oraşul de la poalele Capelei. Trec sub tăcere numele instituţiei, căci nu e cazul să îi facem ,,reclamă negativă" din cauza unei secretare...neatente (?)...
     Prima frază conţinea expresia ,, Vă aduc la cunoştiinţă...". Corect: ..Vă aduc la cunoştinţă..."
     Argumentare: substantivul ,,cunoştinţă" este derivat cu sufixul ,,-inţă" de la cuvântul de bază, verbul ,,a cunoaşte". Având în vedere că rădăcina cuvântului este ,,cunoşt-", iar sufixul ,,-inţă", cuvântul derivat conţine un singur ,,i".
     Cauza greşelii ( foarte frecvente, de altfel): în mintea noastră se realizează asocierea cu substantivul ,,conştiinţă", neologism din francezul ,, conscience", echivalat în română prin ,,conştiinţă" în relaţie cu verbul ,,a şti". Termenul e analizabil în prefixul ,,con-", rădăcina ,,şti" şi sufixul ,,-inţă", conform Dex, 1998, pagina 217. O altă cauză a erorii de scriere ar putea fi confuzia pe care unii vorbitori o fac între sensurile celor două cuvinte. Adesea auzim spunându-se ,, X şi-a pierdut conştiinţa", când el, de fapt, îşi pierduse...cunoştinţa!
DEX, 1998: ,,conştiinţă"- 1. (filosofie) Sentiment , intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă;p.ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre  lucrurile din jurul său. etc.
Aici găsim sensurile cuvântului ,,conştiinţă" şi expresiile în care e folosit corect:

http://dexonline.ro/definitie/con%C8%99tiin%C8%9B%C4%83

Aici găsim sensurile cuvântului ,,cunoştinţă" şi expresiile în care poate apărea:
http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=CUNO%C8%98TIN%C8%9A (sursa pentru explicaţia de mai jos)
    %C4%82CUNOȘTÍNȚĂ, cunoștințe, s.f. 1. Cunoaștere (2). ** Expr. A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ** (Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ** (Rar) Minte, rațiune. 2. (La pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. ** Expr. A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Fam.) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Înv.) Mulțumire, recunoștință. - Cunoaște + suf. -ință (cu sensul 3 după fr. connaissance).
Sursa : DEX '98

Foarte interesant acest DEX vizual:
http://www.archeus.ro/lingvistica/DexVizual?query=CUNO%C8%98TIN%C8%9A%C4%82

joi, 11 noiembrie 2010

Cine scumpeşte preţurile? se întreabă o realizatoare Tv.

           Prinsă în vârtejul acuzaţiilor către putere, doamna în cauză repetă întrebarea adresată succesiv mai multor invitaţi. Adaugă, totuşi, în grabă, precizarea: ,,de fapt, cine a crescut preţurile?"
          Verbul ,,a scumpi" înseamnă ,, a creşte preţul unui produs". Prin urmare, vom spune corect: ,,Cine a mărit preţurile?"  sau  ,,Cine a scumpit produsele?", evitând astfel pleonasmul.
          Pe baza relaţiei de antonimie, se deduce că şi antonimul ,,a ieftini" va apărea în aceleaşi contexte, deci...,,Produsele se ieftinesc.", iar ,,Preţurile se micşorează."

miercuri, 10 noiembrie 2010

,,Drept pentru care..." mă opun!

Construcţia ,,drept pentru care" utilizată îndeosebi ca formulă de încheiere a unui proces- verbal, dar din ce în ce mai des, din păcate, şi în exprimarea cotidiană de către numeroşi vorbitori este un pleonasm. Într-un enunţ cum ar fi ,,Ideea de a stâlci limba română îmi displace profund, drept pentru care  mă opun cu toată energia mea.", cuvântul drept este prepoziţie simplă sinonimă cu prepoziţia pentru. Prin urmare, vom putea spune fără nicio îndoială ,,Ideea de a stâlci limba română îmi displace profund, drept  care  mă opun cu toată energia mea."  Greşeala îşi are originea în rigiditatea stilului oficial- administrativ care impune adesea utilizarea unor clişee lingvistice în anumite tipuri de texte cum ar fi cererea, procesul-verbal, scrisoarea etc. , ceea ce duce la conservarea unor formule greşite. Astfel, formula corectă de încheiere a unui proces-verbal este ,,Drept care am încheiat prezentul proces- verbal." sau ,, Pentru care am încheiat prezentul proces- verbal." Regretabil este faptul că structura pleonastică apare chiar în anumite culegeri de limba şi literatura română destinate pregătirii diverselor examene şcolare.

marți, 9 noiembrie 2010

Mihai Beniuc, Ultima scrisoare

">Florian Pitiş recitând ,,Ultima scrisoare" 


 

http://www.youtube.com/watch?v=6UipvP_kePw


http://www.youtube.com/watch?v=Kdx1-Gm_cL4


Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Niciun cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

A fi sau a nu fi...,,moratoriu"! Se amână plata datoriilor şi noi nu ştim???

 Pe toate canalele tv, se discuta despre ,,moratoriul" propus de preşedinte parlamentarilor azi. Înţeleg că le propusese un armistiţiu de 45 de zile în interes naţional!

http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/presedintele-jucator-cere-moratoriu-in-batalia-politica-205234.htmlPreşedintele-jucător cere moratoriu în bătălia politică

,,Drumul pe care se va merge rămâne la latitudinea dumneavoastră. România poate merge spre mai bine sau poate merge spre mai rău", s-a adresat el deopotrivă partidelor de la putere, dar şi celor din opoziţie ai cărei reprezentanţi nu se aflau însă în sală. „Nici o altă soluţie decât un moratoriu nu este viabilă", a declarat el, cerând încetarea bătăliei politice „pe termen limitat" pentru „deblocarea activităţii celor două Camere ale Parlamentului."
Opoziţia nu se lasă mai prejos:
"Există toată deschiderea pentru acest tip de moratoriu, dar preşedintele trebuie să fie de acord cu un moratoriu pentru stoparea corupţiei în România. Discursul domnului Băsescu că tot ce e rău în România e din cauza Opoziţiei e pueril. Mesajul preşedintelui a fost către un moratoriu, nu către o amnistie pentru cei care s-a dovedit că fură, trebuie să fie de acord cu un moratoriu pentru stoparea corupţiei în România", a adăugat Ponta. ( Sursa: Gândul)
Şi dă-i şi luptă, şi dă-i şi luptă cu... limba română!
Caut sensul termenului şi... iată ce găsesc:
MORATÓRIU, -IE, moratorii, s.n., adj. 1. S.n. Amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor, acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente, stabilită prin lege, pe un anumit timp. 2. Adj. Care ține de moratoriu (1), privitor la un moratoriu; care acordă un termen de plată (amânat). ♢ Dobânzi moratorii = dobânzile pe care urmează să le plătească cineva de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor. Daune moratorii = despăgubiri care se acordă creditorului în caz de întârziere de plată a unei obligații și care se calculează din momentul trimiterii somației. – Din it. moratorio, lat. moratorium, germ. Moratorium.
moratóriu adj. m., f. moratórie; pl. m. și f. moratórii
moratóriu s. n. [-riu pron. -riu ], pl. moratórii
MORATÓR//IU1 ~ie (~ii) Care acordă un termen de plată (amânat). /<it. moratorio, lat. moratorium, germ. Moratorium
MORATÓR//IU2 ~ii n. Suspendare a plății datoriilor publice sau particulare, scadente printr-o dispoziție guvernamentală, pentru o perioadă anumită (război, crize economice, calamități naturale etc.). /<it. moratorio, lat. moratorium, germ. Moratorium
MORATÓRIU s.n. (În economia capitalistă) Amânare de plată a datoriilor unui debitor, acordată de instanțele judecătorești înainte sau după declararea lui în stare de faliment; amânare cu caracter general a plății datoriilor publice sau particulare, acordată prin lege. ♦ Amânare legală a executării obligațiilor financiare internaționale determinată de o situație excepțională (război, calamitate, criză economică etc.). [Pron. -riu. / < germ. Moratorium, cf. fr., lat. moratorium].
MORATÓRIU, -IE adj. Care acordă un termen de plată; în legătură cu un moratoriu. ♢ Dobânzi moratorii = dobânzi socotite de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor; daune moratorii = despăgubiri care se acordă în caz de întârziere de plată a unei obligații și care se calculează din momentul trimiterii somației. [Pron. -riu. / cf. fr. moratoire, lat. moratorius].
MORATÓRIU, -IE I. adj. referitor la un moratoriu (II); care acordă un termen de plată. o dobânzi ~ i = dobânzi socotite de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor; daune ~ i = despăgubiri care se acordă în caz de întârziere de plată a unei obligații. II. s. n. (jur.) dispoziție legală care suspendă provizoriu executarea unor obligații contractuale sau legale, stabilind diverse amânări; amânare de către stat în situații excepționale a stingerii datoriilor externe sau interne. (< it. moratoriu, germ. Moratorium, lat. moratorium
  După ce am consultat şi dicţionarele pe care le am în casă, m-am întrebat ce vor fi vrând să spună? Doamne, ce să mai înţelegem? Îmi amintesc de conu` Leonida al lui Caragiale care-i explica soţiei sale cum va fi când se va da legea de ,,murături"!  Cum nu vii tu, coane Iancule, să le mai dedici o comedie????????
NOTA BENE!
Adancind cercetarea, am aflat ca in engleza exista un sens doi care ar permite totusi utilizarea termenului ,,moratoriu" in contextul analizat mai sus. 2. A suspension of an ongoing or planned activity
- o suspendare a unei activitati in desfasurare sau planificata
2. an agreed suspension of activity
- o suspendare a activitatii decisa de comun acord
Pentru conformitate, puteti verifica aici:
http://www.thefreedictionary.com/moratorium
Astfel, ne aflam in fata unei evolutii de sens a termenului care nu a fost inca prinsa in dictionarele consultate de mine, dar va fi probabil in urmatoarele editii.
Limba e un fenomen viu, astfel ca isi creeaza, prin vorbitorii sai, noi si noi cai de expresie. De multe ori, ceea ce e greseala la un moment dat, ulterior devine norma.

joi, 4 noiembrie 2010

Si totusi exista iubire...

M-am intors putin in timp si am redescoperit o voce superba...Parca lumea ar fi mai buna daca ar asculta mai des o astfel de muzica.
Adrian Paunescu:  Totuşi, iubirea

Tatiana Stepa: Si totusi exista iubire...
http://www.youtube.com/watch?v=DaHyqX7gehw
Tatiana Stepa: Galbena gutuie...
http://www.youtube.com/watch?v=bDseJGMPoJw&feature=related
Tatiana Stepa: Copaci fara padure...
http://www.youtube.com/watch?v=LOA-kZP3vi8&feature=related
Cantec pentru prieteni:
http://www.youtube.com/watch?v=dEDePBsk92c&feature=related

Adrian Paunescu:  Totuşi, iubirea

Şi totuşi există iubire,
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe,
Şi totuşi murim repetat,
Şi totuşi mai cred în pereche,
Şi totuşi ceva s-a-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse,
Reţele pe căi au căzut,
Un mare pustiu pe cuprins e,
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Afară roiesc întunerici,
Aici suntem noi luminoşi,
Se ceartă-ntre ele biserici,
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există,
Şi moartea există în ea,
Îmi place mai mult când eşti tristă,
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi inchiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire,
Şi totuşi există blestem,
Dau lumii, dau lumii de ştire:
Iubesc, am curaj şi mă tem.