Cum evităm cacofonia?

I.Definiţia termenului, etimologie
Cuvântul ,,cacofonie” e un neologism din fr. ,,cacophonie”. În franceză, termenul s-a format din cuvintele greceşti ,,kakos” (urât) şi ,,phone” (pronunţie, rostire, sunet).
Prin urmare, cacofonia este ,, un efect acustic dezagreabil, rezultat din repetarea sau combinarea sunetelor silabelor în cuvânt sau în frază; opus eufoniei. Cacofonia poate fi întâmplătoare în vorbire ori utilizată cu efect parodic în textul literar; ,,Viorico, coboară repede!”; ,,Scrie-mi dacă cartea ţi-a plăcut”.” (,, Noul dicţionar de ştiinţe ale limbii”, pag,90)
Trebuie subliniat faptul că orice asociere dezagreabilă de sunete este cacofonie: ,, Vorbim de destinul omului.”; ,,Goe şi însoţitoarele sale aşteaptă trenul pe peronul gării din urbea X.”
II. Cum nu trebuie să evităm cacofonia?
a.Niciodată, nu se evită cacofonia prin adăugarea virgulei în scris (!), cu atât mai mult în exprimarea orală. Fiind un semn de punctuaţie, virgula nu poate zbura în eter spre a ne sublinia ,,neputinţa” lingvistică. Pe mama, care e ţărancă şi are puţină ,,şcoală”, n-am auzit-o niciodată aruncând virgule spre a evita asocierile neplăcute de sunete. Un bun-simţ al omului simplu o face să nu le comită sau, dacă i se întâmplă, le rosteşte aşa de firesc, încât nici nu sesizezi că sună neplăcut. Ea spune natural ,,Nu-mi place că copiii de azi nu mai citesc, cum citeaţi voi când eraţi elevi.” Şi parcă nu te deranjează, aşa cum se întâmplă când auzi vreun filfizon cu multe ,,masteruri”(!) debitându-şi incultura pe la televizor sau în diverse adunări: ,,Se pare că virgulă copiii de azi...” AŞA NU!
b.Nu se evită cacofonia prin plasarea inutilă a adverbului de întărire ,,şi” între termenii care formează această asociere neplăcută de sunete. Deci nu vom spune niciodată ,, A fost propus ca şi candidat al opoziţiei”. Am luat exemplul din sfera politicii pentru că acolo îl întâlnim cel mai frecvent. După 1990, când discursul politic a cunoscut pluralitatea de opinii, din păcate, a adus şi această invenţie nefericită. Nu am auzit pe nimeni înainte de `89 spunând ,,ca şi”!
III.Cum evităm cacofonia?
a.În cazul structurilor conţinând prepoziţia ,,ca” (provenită din adverb de comparaţie), se înlocuieşte termenul ,,ca” prin prepoziţia ,,drept”. Aşadar, vom spune corect ,,A fost propus drept candidat al opoziţiei.”
b.În celelalte situaţii, recurgem fie la înlocuirea unuia dintre termeni printr-un sinonim al său ,,Nu-mi place că tinerii (copiii) de azi nu mai citesc, cum citeaţi voi când eraţi elevi.”; ,, Vorbim de soarta (destinul) omului.”; Viorico, vino jos (coboară) repede!”.
c.Uneori adăugăm articolul nehotărât şi situaţia se rezolvă: ,,Goe şi însoţitoarele sale aşteaptă trenul pe un peron al (peronul) gării din urbea X.” Asupra acestui din urmă exemplu am meditat mult, pentru că nu găseam un sinonim potrivit pentru ,,peron”, căci ,,terasament” nu are chiar acelaşi sens.
d.O altă modalitate de a evita construcţia cacofonică este inversarea termenilor: ,,Scrie-mi dacă cartea ţi-a plăcut”.” ,,Scrie-mi dacă ţi-a plăcut cartea ”.
Bibliografie
1.Angela Bidu- Vrânceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu- Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, Bucureşti, 2001
2.Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1998
3.Le petit Larousse, Larousse- Bordas, Paris, 1998