joi, 29 martie 2012
Sfaturi practice de învăţare
Preluare dupa Pavel Muresan, Invatarea eficienta si rapida, 1990, Editura Ceres, Bucuresti
"Şcoala cea mai buna e aceea in care inveti, inainte de toate, a invata".
NICOLAE IORGA
&1. Atingerea scopului pe care il aveti in viata este conditionat de studiul individual.
&2. Feriti-va sa va faceti munca neinteresanta.
&3. Planificati-va pentru studiul individual un timp minim pe care ulterior sa-l mariti progresiv.
&4. Intre orele 8-13 si 16.30-21.30 sunt perioadele optime de invatare dintr-o zi.
&5. Dupa fiecare 40-50 minute de concentrare si invatare faceti câte o pauza de 10-15 minute, in care sa va relaxati (intins cu ochii inchisi pe un pat sau fotoliu, va plimbati, ascultati muzica, va jucati, faceti gimnastica sau conversatii, care sa solicite si alti centri nervosi).
&6. Daca simtiti ca nu va puteti concentra asupra unui subiect sau teme anumite, invatati-le pe parti mici.
&7. Faceti insemnari, extrageti ideile esentiale din text si intocmiti un rezumat (insemnarile sunt folositoare la recapitulare si mentin atentia).
&8. Disciplinele sau temele asemanatoare sa fie incadrate in program succesiv (ex. matematica, fizica, chimie). Mariti pauzele daca orarul nu va permite acest lucru.
&9. Nu treceti de la o tema la alta fara ca intâi sa nu fie bine insusita.
&10. Nu va aglomerati creierul cu informatii curente, redundante, factuale sau putin semnificative (date, cifre, termeni, ani, adrese etc.) si care pot fi pastrate in agende, carnetele s.a. Fiti cât mai selectiv in retinerea informatiilor, iar când sunteti obligat sa memorati ceva fara relatii logice intre ele, apelati la sisteme mnemotehnice.
&11. Repetati a treia zi ceea ce ati invatat in prima.
&12. Nu invatati intensiv (cu 3 zile inainte de examen), ci extensiv (zilnic, permanent).
&13. Invatarea intensiva este eficienta daca ciclurile de invatare sunt secondate de stagii aplicative, care sa solicite intens cunostintele si deprinderile achizitionate intensiv.
&14. Faceti planul textului când invatati, daca nu va trebui oricum sa-l construiti improvizat, ad-hoc, putin eficient, când veti fi examinat.
&15. Când nu intelegeti bine si in profunzime materialul de invatat, confruntati-va cu cât mai multe surse (manuale, dictionare, enciclopedii etc.).
&16. In preajma examenelor, dupa invatare, supuneti-va autoexaminarii, simulati situatia de examen, puneti pe cineva sa va asculte si sa va dea note, faceti bilete de examinare, amestecati-le trageti 2-3 si raspundeti.
&17. Feriti-va de prejudecata profesorilor in legatura cu capacitatea dumneavoastra intelectuala.
&18. Feriti-va de esecul ca "reactie in lant" in invatare si la examen.
&19. La examene, prima jumatate a grupei de examinati este favorizata in raport cu a doua.
&20. Invatarea pentru o anumita data conditioneaza uitarea dupa data respectiva.
&21. Invatarea in conditii usoare de stress si anexietate (precipitare, mobilizare) este superioara invatarii in conditii de relaxare totala.
&22. Recompensele trebuie acordate la intervale neregulate de timp.
&23. Cunoasterea rezultatelor si a erorilor in invatare, mobilizeaza si orienteaza pe cel ce invata in asimilarea cunostintelor.
&24. Construiti-va tabele de specificatie (liste cu cele mai importante notiuni, teze, principii, ipoteze, formule, scheme etc.).
&25. Invatati activ-participativ (a), anticipativ si creativ (b si c)
a) scoateti ideile principale, rezumati, conspectati, faceti schite, proiecte etc. (aplicati cunostintele in practica);
b) invatati pentru viata, pentru a face fata situatiilor imprevizibile care se cer intuite;
c) investigati, explorati, identificati noi alternative, generarea de noi sensuri si concluzii.
&26. Repetati imediat dupa invatare, seara, nu dimineata si in preajma examenelor.
&27. Repetarea nu trebuie sa reia in intregime continutul precedentei repetari.
&28. Program de studiu individual pentru asimilarea temeinica a oricarui material in 10 zile:
Ziua I II III IV V VI VII VIII IX X
repetari invatare
initiala . 3-5 . . 1-2 . . . 1-2
pauza . p . p p . p p p .
&29. Memorati foarte usor si repede informatiile:
- simple, clare si concise;
- sistematizate si organizate intr-un sistem;
- legate de emotii, sentimente, pasiuni, scopuri, idealuri, interese.
&30. Folositi cât mai multe si variate canale de receptionare a informatiilor (vaz, auz, scris) si surse de informare (manuale, fisiere, conspecte, notite, bibliografii, dictionare, enciclopedii etc.).
&31. In general, in urma unei activitati de invatare retinem:
- 10% din ceea ce citim;
- 20% din ceea ce auzim;
- 30% din ceea ce vedem;
- 50% din ceea ce vedem si auzim in acelasi timp;
- 80% din ceea ce spunem;
- 90% din ceea ce spunem si facem in acelasi timp.
&32. Invatati atent partile de mijloc ale unui curs.
&33. Alternati invatatura cu somnul (invatarea fara somn favorizeaza uitarea; in somn creierul selecteaza, prelucreaza, sistematizeaza si ordoneaza cantitati mari de informatie la nivel subconstient.
&34. Folositi culorile, subliniati sau incasetati ideile principale, definitiile, tezele etc.
&35. Daca aveti de memorat niste proverbe comparati-le si grupati-le dupa sensul lor; o demonstratie matematica = reconstituiti-o fara sursa; denumirile geografice = cautati-le si identificati-le pe harta; gramatica (structuri) = construiti-le singuri; frazele si expresiile dintr-o limba straina = prin practica retroversiunilor; cuvinte straine = in context; text literar sau stiintific = prin rezumare si conspectare.
&36. Concentrati-va asupra textului de citit pentru a intelege corect ideile autorului.
&37. Când luati notite, mai intâi, ascultati câteva min. (3-5'), sintetizati si retineti esentialul, reformulati esentialul, reformulati cele retinute si notati-le in forma proprie de conceptie si exprimare.
&38. Notitele se citesc si se corecteaza cât mai repede dupa luarea lor, la câteva ore, in aceeasi zi (la corectare folositi culorile rosu, verde, negru etc).
&39. Denumirile, formulele, date, definitiile trebuie invatate corect de la inceput.
&40. Pentru a lua notite:
- nu transcrieti cuvânt cu cuvânt ceea ce se spune;
- notati esentialul, principalul, generalul;
- folositi un mod propriu de exprimare dar notati corect expresiile;
- folositi titluri, subtituluri, spatii libere pentru completari etc.;
- folositi prescurtarile;
- nu inghesuiti pagina cu cuvinte (lasati destul spatiu alb in jurul notitelor);
- lasati o margine larga pentru comentarii si observatii;
- folositi scheme, grafice, tabele in loc de cuvinte..
Material preluat de pe scribd.
vineri, 9 martie 2012
Cum se spune corect: "a dealoca" sau "a dezaloca"? (În contextul întâlnit de mine, este vorba despre dealocarea memoriei pe un calculator-nu ştiu dacă e relevant).
Termenul nu e în DOOM în nicio formă, dovadă că nu a pătruns în limbajul curent. Nu e nici în dicţionarul de peste o sută de mii de cuvinte pe care îl am ( cel mai recent- DEXI), aşa că am făcut o ,,scotocire" pe net.
Am găsit expresia englezească ,,deallocate cursor" a cărei traducere e ,, dealocarea cursorului", aşa că probabil aceasta e forma corectă. Nefiind cuprins termenul în DOOM, n-am o certitudine, dar ,,simţul meu lingvistic" îmi spune că aşa ar trebui tradus. Cum nu mă pot baza numai pe intuiţie, continui căutarea pe baza DEXI-ului. Analizând cuvintele derivate cu prefix de la un radical ce începe cu ,,a", am găsit câteva exemple pe care le pot sintetiza astfel:
1. Derivatele ,,neologice" cu prefixul negativ ,,de-/ dez-" se comportă în limba română diferit în funcţie de originea lor.
2. Astfel, cele care în limba de origine au ,,des-" în română conţin prefixul ,,dez-", de exemplu : ,,dezagrement", care provine din franţuzescul ,,desagrement" ( cu accent ascuţit pe primii doi ,,e" - din păcate, nu ştiu cum să adaug accentul...).
3.Dacă în limba de orgine e ,,de-" , atunci şi în română e tot ,,de-" (exemplu: ,,deaccentuare", dupa germanul ,,Deakzentuierung").
Prin similitudine, pot concluziona că termenul ,,deallocate" din engleză ar putea fi tradus în română prin ,,dealoca".
Totul însă sub rezerva ca nu l-am găsit în DOOM!
Bibliografie:
DEXI, DICŢIONAR explicativ ilustrat al limbii române,Ed. ARC& GUNIVAS, 2007
Am găsit expresia englezească ,,deallocate cursor" a cărei traducere e ,, dealocarea cursorului", aşa că probabil aceasta e forma corectă. Nefiind cuprins termenul în DOOM, n-am o certitudine, dar ,,simţul meu lingvistic" îmi spune că aşa ar trebui tradus. Cum nu mă pot baza numai pe intuiţie, continui căutarea pe baza DEXI-ului. Analizând cuvintele derivate cu prefix de la un radical ce începe cu ,,a", am găsit câteva exemple pe care le pot sintetiza astfel:
1. Derivatele ,,neologice" cu prefixul negativ ,,de-/ dez-" se comportă în limba română diferit în funcţie de originea lor.
2. Astfel, cele care în limba de origine au ,,des-" în română conţin prefixul ,,dez-", de exemplu : ,,dezagrement", care provine din franţuzescul ,,desagrement" ( cu accent ascuţit pe primii doi ,,e" - din păcate, nu ştiu cum să adaug accentul...).
3.Dacă în limba de orgine e ,,de-" , atunci şi în română e tot ,,de-" (exemplu: ,,deaccentuare", dupa germanul ,,Deakzentuierung").
Prin similitudine, pot concluziona că termenul ,,deallocate" din engleză ar putea fi tradus în română prin ,,dealoca".
Totul însă sub rezerva ca nu l-am găsit în DOOM!
Bibliografie:
DEXI, DICŢIONAR explicativ ilustrat al limbii române,Ed. ARC& GUNIVAS, 2007
marți, 22 noiembrie 2011
totusilectura: Nicolae Steinhardt ,, Dăruind vei do...
totusilectura: Nicolae Steinhardt ,, Dăruind vei do...: Nicolae Steinhardt (Monahul Nicolae De La Rohia), ,,Dăruind vei dobîndi - Cuvinte de credinţă", Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramur...
vineri, 28 octombrie 2011
Stiluri funcţionale
Stilul
Charles Bally: ,,Stilul este un fenomen al limbii naţionale.”
Buffon: ,,Stilul este omul însuşi.”
Seneca: ,,Stilul este chipul sufletului.”
Martin Heidegger: ,,Limbajul este casa fiinţei noastre.”
STILURI FUNCŢIONALE
I.STILUL
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, stilul se defineşte drept ,,mod de exprimare specific într-un anumit domeniu al activităţii omeneşti, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseşte un scriitor pentru a obţine anumite efecte de ordin artistic; limbaj etc.”
Conceptul are mai multe semnificaţii, dintre care în zona comunicării interesează următoarele două:
-stilul ca mod de exprimare ( stilul vorbirii);
-stilul ca limbaj ( stilul funcţional).
A.Stilul vorbirii reprezintă felul particular de exprimare pentru care optează un vorbitoreste determinat de factori individuali şi extraindividuali cum ar fi: personalitatea, temperamentul, nivelul cultural, mediul social.
,,Din perspectiva participării afective la actul comunixării, se disting trei ipostaze ale stilului vorbirii: stiulul neutru, stilul familiar şi stilul solemn.
Stilul neutruse caracterizează prin absenţa oricăror mărci personale, a oricăror forme de comunicare a afectivităţii, printr-o manieră impersonală de exprimare reflectată şi în plan sintactic ( topică standard, sintaxă canonică), în plan lexical ( termeni uzuali, nepretenţioşi) şi semantic ( sensuri denotative, absenţa figurilor de stil). Stilul neutru este preferat în situaţiile de comunicare în care relaţiile dintre vorbitori sunt oficiale, distante.
Stilul familiar se opune stilului neutru atât în ceea ce priveşte relaţiile dintreparticipanţii la actul comunicării, cât şi sub aspectul mărcilor lingvistice.Stilul familiar oferă o mare libertate în alegerea mijloacelor de expresie, comunicarea are un caracter nepretenţios, colocvial şi cunoaşte diferite grade de familiaritate.
Stilul solemn ( protocolar) conferă enunţului o notă de ceremonie, de preţiozitate. Se foloseşte în împrejurări solemne sau în situaţii în care se exprimă sentimente grave, înalte, în discursuri oficiale. Stilul solemn apelează la formule căutate, pline de rafinament, la tipare retorice, la un limbaj metaforic.”
( Gheorghe Crăciun (coordonator), Istoria didactică a literaturii române, Editura Magister/ Aula, 1997, Colecţia ,,Cheia succesului”, pag.23)
B.Stilul funcţional este o variantă a limbii care îndeplineşte funcţia de comunicare într-un domeniu de activitate determinat. În orice limbă, există câteva stiluri funcţionale; modelul fiecăruia s-a constituit într-o anumită perioadă istorică şi evoluează continuu.
În limba română contemporană, stilurile funcţionale sunt:
-stilul ştiinţific;
-stilul oficial ( administrativ);
-stilul publicistic ( jurnalistic);
-stilul colocvial ( familiar);
-stilul beletristic ( artistic).
( Carmen Ligia Rădulescu, Elisabeta Roşca, Rodica Zane, Manual de Limba şi literatura română pentru clasa a IX-a, Editura Univers, Bucureşti, 2000)
Nivelurile limbii
Orice limbă se manifestă ca un sistem de semne prin care oamenii comunică între ei. În analiza stilistică a unui text, trebuie urmărite faptele de limbă relevante la fiecare nivel de constituire a mesajului.
I.Nivelul fonetic: pronunţii regionale, populare sau arhaice; aliteraţii şi asonanţe, armonii imitative, interjecţii ( onomatopee) etc.
II.Nivelul ortografic şi de punctuaţie: respectarea sau încălcarea normelor ortografice şi de punctuaţie ( scrierea cu majusculă, despărţirea cuvintelor în silabe, rolul semnelor de ortografie şi de punctuaţie în înţelegerea mesajului);
III.Nivelul lexico-semantic:
-variante lexicale; câmpuri semantice;
-erori semantice: pleonasmul, tautologia, confuzia paronimică;
-derivate şi compuse ( prefixe, sufixe, prefixoide, sufixoide), schimbarea categoriei gramaticale;
-relaţii semantice ( sinonimie, polisemie, antonimie, omonimie );
-sensul corect al cuvintelor ( în special al neologismelor);
-unităţi frazelogice;
-etimologia populară,hipercorectitudinea;
-sensul cuvintelor în context; sens denotativ, sens conotativ;
-arhaisme lexicale, regionalisme lexicale, termeni populari, neologisme etc. ( registre stilistice).
IV.Nivelul morfosintactic:
-forme flexionare ale cuvintelor ( pluralul substantivelor, articularea substantivelor, forme cazuale,; forme flexionare ale verbului, adjective fără grade de comparaţie, numerale etc.); valori expresive ale părţilor de vorbire, mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii vorbitorului ( persoana pronumelor şi a verbelor etc.);
-arhaisme şi regionalisme morfologice şi sintactice;
-elemente de acord gramatical între predicat şi subiect, între adjectiv ţi substantiv etc.;
-elemente de relaţie: prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale, conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale, pronume şi adjective pronominale relative, adverbe relative, locuţiuni adverbiale etc.
-anacolutul etc
-relaţii de coordonare şi de subordonare; topica standard, abateri etc.
V. Nivelul stilistico-textual:
-registre stilistice ( standard, colocvial, de specialitate, neologic, regional, arhaic, argotic, jargonul ) adapătate situaţiei de comunicare;
-stiluri funcţionale adaptate situaţiei de comunicare;
-stil direct, indirect, indirect liber;
-rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice în construirea sensului.
( Monica Halaszi (coordonator), Literatura română. Ghid de pregătire intensivă pentru bacalaureat. Proba orală, Editura Nomina, 2008)
STILUL ŞTIINŢIFIC
1.Stilul ştiinţific realizează comunicarea în domeniile ştiinţei şi tehnicii.Se utilizează în lucrări care au drept scop să transmită informaţii, să formuleze teorii, concepte, idei, să relateze rezultatele obţinute prin investigarea diferitelor domenii ale realităţii.
Scopul comunicării fiind transmiterea de informaţii, termenii trebuie să fie precişi, raţionamentele riguroase, structura frazei să respecte normele, astfel încât să pună în lumină cu claritate ideile.
2. Caracteristici:
a)corectitudinea;
b)obiectivitatea;
c)accesibilitatea;
d)proprietatea termenilor.
3.Particularităţi lingvistice:
a)la nivel lexical:
-fiecare domeniu al ştiinţei şi tehnicii are o terminologie proprie;
-termenii lexicali sunt de obicei monosemantici;
-sunt frecvente neologismele;
-se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (antebraţ, contraofensivă, cvasicomplet, extrafin, izotermic) şi elemente de compunere savante ( biologie, geografie, cardiologie, cronologie, futurologie, pediatrie);
-termenii lexicali se folosesc în forme apropiate pe plan internaţional (computer, microbiolgie, televiziune);
b)la nivel morfologic sunt frecvente:
-substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective;
-infinitivul cu valoare de infinitiv în observaţii şi note;
-utilizarea persoanei I în comunicările ştiinţifice; înlocuirea persoanei I singular cu persoana I plural (pluralul autorului sau pluralul academic);
c)la nivel sintactic:
-în general se respectă topica normală a cuvintelor în enunţ;
-frazele sunt enumerative, structurile eliptice şi construcţiile gerunziale contrag propoziţiile subordonate;
d)la nivel stilistic:
-coordonarea sub diferite forme: enumeraţie şi repetiţie, paralelism şi antiteză;
-citatul ca punct de plecare, argument sau material demonstrativ;
-figuri de stil şi construcţii retorice ( în cazul unei atitudini polemice);
-digresiunile incluse în textul comunicării sau prezente ca note, observaţii, adnotări în subsolul paginii;
-succesiunea întrebare- răspuns ca modalitate de construcţie a discursului ştiinţific.
Charles Bally: ,,Stilul este un fenomen al limbii naţionale.”
Buffon: ,,Stilul este omul însuşi.”
Seneca: ,,Stilul este chipul sufletului.”
Martin Heidegger: ,,Limbajul este casa fiinţei noastre.”
STILURI FUNCŢIONALE
I.STILUL
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, stilul se defineşte drept ,,mod de exprimare specific într-un anumit domeniu al activităţii omeneşti, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseşte un scriitor pentru a obţine anumite efecte de ordin artistic; limbaj etc.”
Conceptul are mai multe semnificaţii, dintre care în zona comunicării interesează următoarele două:
-stilul ca mod de exprimare ( stilul vorbirii);
-stilul ca limbaj ( stilul funcţional).
A.Stilul vorbirii reprezintă felul particular de exprimare pentru care optează un vorbitoreste determinat de factori individuali şi extraindividuali cum ar fi: personalitatea, temperamentul, nivelul cultural, mediul social.
,,Din perspectiva participării afective la actul comunixării, se disting trei ipostaze ale stilului vorbirii: stiulul neutru, stilul familiar şi stilul solemn.
Stilul neutruse caracterizează prin absenţa oricăror mărci personale, a oricăror forme de comunicare a afectivităţii, printr-o manieră impersonală de exprimare reflectată şi în plan sintactic ( topică standard, sintaxă canonică), în plan lexical ( termeni uzuali, nepretenţioşi) şi semantic ( sensuri denotative, absenţa figurilor de stil). Stilul neutru este preferat în situaţiile de comunicare în care relaţiile dintre vorbitori sunt oficiale, distante.
Stilul familiar se opune stilului neutru atât în ceea ce priveşte relaţiile dintreparticipanţii la actul comunicării, cât şi sub aspectul mărcilor lingvistice.Stilul familiar oferă o mare libertate în alegerea mijloacelor de expresie, comunicarea are un caracter nepretenţios, colocvial şi cunoaşte diferite grade de familiaritate.
Stilul solemn ( protocolar) conferă enunţului o notă de ceremonie, de preţiozitate. Se foloseşte în împrejurări solemne sau în situaţii în care se exprimă sentimente grave, înalte, în discursuri oficiale. Stilul solemn apelează la formule căutate, pline de rafinament, la tipare retorice, la un limbaj metaforic.”
( Gheorghe Crăciun (coordonator), Istoria didactică a literaturii române, Editura Magister/ Aula, 1997, Colecţia ,,Cheia succesului”, pag.23)
B.Stilul funcţional este o variantă a limbii care îndeplineşte funcţia de comunicare într-un domeniu de activitate determinat. În orice limbă, există câteva stiluri funcţionale; modelul fiecăruia s-a constituit într-o anumită perioadă istorică şi evoluează continuu.
În limba română contemporană, stilurile funcţionale sunt:
-stilul ştiinţific;
-stilul oficial ( administrativ);
-stilul publicistic ( jurnalistic);
-stilul colocvial ( familiar);
-stilul beletristic ( artistic).
( Carmen Ligia Rădulescu, Elisabeta Roşca, Rodica Zane, Manual de Limba şi literatura română pentru clasa a IX-a, Editura Univers, Bucureşti, 2000)
Nivelurile limbii
Orice limbă se manifestă ca un sistem de semne prin care oamenii comunică între ei. În analiza stilistică a unui text, trebuie urmărite faptele de limbă relevante la fiecare nivel de constituire a mesajului.
I.Nivelul fonetic: pronunţii regionale, populare sau arhaice; aliteraţii şi asonanţe, armonii imitative, interjecţii ( onomatopee) etc.
II.Nivelul ortografic şi de punctuaţie: respectarea sau încălcarea normelor ortografice şi de punctuaţie ( scrierea cu majusculă, despărţirea cuvintelor în silabe, rolul semnelor de ortografie şi de punctuaţie în înţelegerea mesajului);
III.Nivelul lexico-semantic:
-variante lexicale; câmpuri semantice;
-erori semantice: pleonasmul, tautologia, confuzia paronimică;
-derivate şi compuse ( prefixe, sufixe, prefixoide, sufixoide), schimbarea categoriei gramaticale;
-relaţii semantice ( sinonimie, polisemie, antonimie, omonimie );
-sensul corect al cuvintelor ( în special al neologismelor);
-unităţi frazelogice;
-etimologia populară,hipercorectitudinea;
-sensul cuvintelor în context; sens denotativ, sens conotativ;
-arhaisme lexicale, regionalisme lexicale, termeni populari, neologisme etc. ( registre stilistice).
IV.Nivelul morfosintactic:
-forme flexionare ale cuvintelor ( pluralul substantivelor, articularea substantivelor, forme cazuale,; forme flexionare ale verbului, adjective fără grade de comparaţie, numerale etc.); valori expresive ale părţilor de vorbire, mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii vorbitorului ( persoana pronumelor şi a verbelor etc.);
-arhaisme şi regionalisme morfologice şi sintactice;
-elemente de acord gramatical între predicat şi subiect, între adjectiv ţi substantiv etc.;
-elemente de relaţie: prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale, conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale, pronume şi adjective pronominale relative, adverbe relative, locuţiuni adverbiale etc.
-anacolutul etc
-relaţii de coordonare şi de subordonare; topica standard, abateri etc.
V. Nivelul stilistico-textual:
-registre stilistice ( standard, colocvial, de specialitate, neologic, regional, arhaic, argotic, jargonul ) adapătate situaţiei de comunicare;
-stiluri funcţionale adaptate situaţiei de comunicare;
-stil direct, indirect, indirect liber;
-rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice în construirea sensului.
( Monica Halaszi (coordonator), Literatura română. Ghid de pregătire intensivă pentru bacalaureat. Proba orală, Editura Nomina, 2008)
STILUL ŞTIINŢIFIC
1.Stilul ştiinţific realizează comunicarea în domeniile ştiinţei şi tehnicii.Se utilizează în lucrări care au drept scop să transmită informaţii, să formuleze teorii, concepte, idei, să relateze rezultatele obţinute prin investigarea diferitelor domenii ale realităţii.
Scopul comunicării fiind transmiterea de informaţii, termenii trebuie să fie precişi, raţionamentele riguroase, structura frazei să respecte normele, astfel încât să pună în lumină cu claritate ideile.
2. Caracteristici:
a)corectitudinea;
b)obiectivitatea;
c)accesibilitatea;
d)proprietatea termenilor.
3.Particularităţi lingvistice:
a)la nivel lexical:
-fiecare domeniu al ştiinţei şi tehnicii are o terminologie proprie;
-termenii lexicali sunt de obicei monosemantici;
-sunt frecvente neologismele;
-se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (antebraţ, contraofensivă, cvasicomplet, extrafin, izotermic) şi elemente de compunere savante ( biologie, geografie, cardiologie, cronologie, futurologie, pediatrie);
-termenii lexicali se folosesc în forme apropiate pe plan internaţional (computer, microbiolgie, televiziune);
b)la nivel morfologic sunt frecvente:
-substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective;
-infinitivul cu valoare de infinitiv în observaţii şi note;
-utilizarea persoanei I în comunicările ştiinţifice; înlocuirea persoanei I singular cu persoana I plural (pluralul autorului sau pluralul academic);
c)la nivel sintactic:
-în general se respectă topica normală a cuvintelor în enunţ;
-frazele sunt enumerative, structurile eliptice şi construcţiile gerunziale contrag propoziţiile subordonate;
d)la nivel stilistic:
-coordonarea sub diferite forme: enumeraţie şi repetiţie, paralelism şi antiteză;
-citatul ca punct de plecare, argument sau material demonstrativ;
-figuri de stil şi construcţii retorice ( în cazul unei atitudini polemice);
-digresiunile incluse în textul comunicării sau prezente ca note, observaţii, adnotări în subsolul paginii;
-succesiunea întrebare- răspuns ca modalitate de construcţie a discursului ştiinţific.
marți, 25 octombrie 2011
Lucian Blaga, ,,Revolta fondului nostru nelatin"
,, Acest orgoliu al latinităţii noastre e moştenirea unor vremuri când a trebuit să suferim râsul batjocoritor al vecinilor, cari cu orice preţ ne voiau subjugaţi. Azi e lipsit de bun-simţ. Vorbim despre spiritul culturii noastre; vrem să fim numai atât: latini – limpezi, raţionali, cumpătaţi, iubitori de formă, clasici – dar vrând-nevrând suntem mai mult. Însemnatul proces de sânge slav şi trac, ce clocoteşte în fiinţa noastră, constituie pretextul unei probleme, care ar
trebui pusă cu mai multă îndrăzneală.
Cunoaştem experimentul încrucişării unei flori albe cu floarea roşie a aceleiaşi varietăţi. Biologii vorbesc despre aşa numitele dominante. Ce înseamnă cuvântul acesta? Că în generaţiile nouă ce se nasc din împreunarea celor două flori – însuşirile uneia dintre ele sunt stăpânitoare; bunăoară cele mai multe vor fi albe. S-a dovedit însă că din când în când cu oareşicare ciudată regularitate reapar şi însuşirile curate ale celeilalte flori. E o izbucnire din Mister, când nici nu te aştepţi. Vechile însuşiri le-ai crezut pierdute pentru totdeauna, ele se afirmă totuşi din timp în timp în toată splendoarea trecută. Într-o îndepărtată analogie cu experimentul acesta biologic- atât de convingător în simplitatea sa – se poate spune că în spiritul românesc e dominantă latinitatea, liniştită şi prin excelenţă culturală. Avem însă un bogat fond latent slavo-trac, exuberant şi vital, care, oricât ne-am împotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului,
răsărind puternic în conştiinţe. Simetria şi armonia latină ne e adeseori sfârtecată de furtuna care fulgeră molcom în adâncimile oarecum metafizice ale sufletului românesc.
E revolta fondului nostru nelatin.
Nu e lucru nou: suntem morminte vii ale strămoşilor. Între ei sunt de aceia pe care îiocrotim şi-i îmbrăţişăm cu toată căldura, din motive istorice şi politice; dar avem şi strămoşi pe care îi tratăm ca pe nişte copii vitregi ai noştri. Atitudine lipsită de înţelepciune, deoarece cu cât îi ţinem mai mult în frâul întunericului, cu atât va fi mai aspră, mai tumultuoasă – putând să
devină fatală “privilegiaţilor” de azi. Istoria noastră se proiectează mai mult în viitor decât în trecut.”
(Lucian Blaga, ,,Revolta fondului nostru nelatin”, în revista ,,Gândirea”)
Geo Dumitrescu, Inscripţie pe piatra de hotar, în recitarea lui Florian Pitiş
Citind discursul Regelui Mihai I, nu pot să nu mă întreb... cum ar fi fost azi România, dacă în 1990 am fi ales o altă cale
Să fii contemporan cu Istoria şi să nu uiţi asta! Să fii contemporan cu Istoria şi să-ţi construieşti viitorul bazându-te pe ce au construit cei dinaintea ta! Să iubeşti şi să respecţi tot ceea ce e Vertical prin vremurile tulburi pe care le traversezi! Să fii recunoscător adevăraţilor şi marilor Semeni că le eşti contemporan!
Transcriptul discursului Regelui Mihai:
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visurile și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.
Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.
Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.
Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.
Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.
Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:
Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.
Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Sursa:
http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/web-politic-discursul-regelui-complet-mihai-parlament_0_578942206.html
Transcriptul discursului Regelui Mihai:
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visurile și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.
Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.
Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.
Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.
Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.
Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:
Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.
Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Sursa:
http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/web-politic-discursul-regelui-complet-mihai-parlament_0_578942206.html
duminică, 23 octombrie 2011
Întâlnire memorabilă cu scriitorul Dumitru Radu Popescu la Colegiul Naţional ,,Alexandru Lahovari"
Vineri,21 octombrie 2011, începând cu ora 17, în sala de festivităţi a Colegiului Naţional ,,Alexandru Lahovari" a avut loc întâlnirea elevilor colegiului cu scriitorul Dumitru Radu Popescu şi cu directorul Editurii ,,Scrisul românesc", criticul literar Florea Firan. Au participat şi scriitorul vâlcean, domnul Traian Dobrinescu, omul de cultură Costea Marinoiu, fost director al Centrului Judeţean al Librăriilor, jurnalistul şi scriitorul Ioan Barbu, profesori din C. N. ,,Alexandru Lahovari" şi din alte şcoli din oraş şi din Horezu. Iniţiatorul acestei seri de taină este domnul profesor doctor Ion Predescu.
Iată câteva imagini din timpul dialogului dintre invitaţi şi organizatori:
D.R. Popescu, rememorând acei cai celebri ce l-au inspirat:
Participanţii sunt fascinaţi de discursul firesc, autentic şi profund al Autorului:
La final, domnul D.R. Popescu semnează în cartea de onoare a Colegiului Naţional ,,Alexandru Lahovari":
Dumitru Radu Popescu (n. 19 august, 1935, satul Păușa, județul Bihor) este un scriitor, prozator, dramaturg și academician român. Dumitru Radu Popescu a fost membru supleant în CC al PCR din 1968, deputat în Marea Adunare Națională din 1975.[1][2]
Romanele sale au fost comparate cu cele din cadrul curentului numit realism magic latino-american, prezentând similitudini, până la un punct, cu romanele lui Italo Calvino. Este unul dintre dramaturgii contemporani români extrem de apreciați. Capodoperele sale dramaturgice sunt Pasărea Shakespeare, Acești îngeri triști și Piticul din grădina de vară.
Pentru mai multe informaţii:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Radu_Popescu
Iată câteva imagini din timpul dialogului dintre invitaţi şi organizatori:
D.R. Popescu, rememorând acei cai celebri ce l-au inspirat:
Participanţii sunt fascinaţi de discursul firesc, autentic şi profund al Autorului:
La final, domnul D.R. Popescu semnează în cartea de onoare a Colegiului Naţional ,,Alexandru Lahovari":
Dumitru Radu Popescu (n. 19 august, 1935, satul Păușa, județul Bihor) este un scriitor, prozator, dramaturg și academician român. Dumitru Radu Popescu a fost membru supleant în CC al PCR din 1968, deputat în Marea Adunare Națională din 1975.[1][2]
Romanele sale au fost comparate cu cele din cadrul curentului numit realism magic latino-american, prezentând similitudini, până la un punct, cu romanele lui Italo Calvino. Este unul dintre dramaturgii contemporani români extrem de apreciați. Capodoperele sale dramaturgice sunt Pasărea Shakespeare, Acești îngeri triști și Piticul din grădina de vară.
Pentru mai multe informaţii:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Radu_Popescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)