miercuri, 10 august 2011

Dragile mele sau dragele mele?

- Ce mai faceţi, dragele mele? sau
- Ce mai faceţi, dragile mele?


De câte ori n-am auzit sau n-am rostit noi înşine sintagma ,,dragele mele”? E o formulă aproape generalizată, deşi nici DOOM2 nu ne îndreptăţeşte să ne adresăm unor persoane numindu-le ,,ambarcaţiuni destinate curăţării canalelor navigabile”! În enunţul dat, cuvântul ,,dragele” e substantiv obţinut prin conversiune din adjectivul ,,drag”, forma articulată de feminin plural. Trebuie ştiut faptul că acest adjectiv e variabil cu două terminaţii şi trei forme flexionare:
,,drag, dragă, dragi” ,
cu alte cuvinte, la plural are aceeaşi formă ,,dragi” şi pentru masculin şi pentru feminin. Articulat hotărât, adjectivul are forme diferenţiate: ,,dragii mei prieteni” ( la masculin ), respectiv ,,dragile mele prietene” ( la feminin). La fel se declină şi adjectivul ,,mic”: ,, micii mei prieteni”- ,,micile mele prietene”. De remarcat e faptul că niciodată nu suntem tentaţi să spunem ,,micele mele prietene”!

drag adj. m., pl. dragi, art. drágii; f. drágă, g.-d. art. drágii, pl. dragi, art. drágile
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink


În limba română, există substantivul ,,dragă” cu pluralul ,,drage”, articulat hotărât ,,dragele”, al cărui sens e navă special echipată pentru dragarea sub apă. Termenul e un neologism care are şi un verb din acelaşi câmp semantic ,,a draga”.

DRÁGĂ s.f. 1. Instalație plutitoare folosită pentru a săpa sub apă și pentru a îndepărta nisipul, pietrele și alte depuneri care împiedică navigația. 2. Plasă de formă specială cu care se pescuiesc vietățile de pe fundul apelor. 3. Dispozitiv (format dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. [Pl. -ge. / < fr. drague, it. draga, cf. engl. drag – a trage]. Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink DRÁGĂ s. f. 1. navă special echipată pentru dragarea sub apă. 2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora și fauna subacvatică. 3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. (< fr. drague) Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink drágă (navă) s. f., g.-d. art. drágei; pl. dráge Sursa: Ortografic Sursa : http://dexonline.ro/definitie/draga Prin urmare, vom spune corect: -Ce mai faceţi, dragile mele?
I-am cumpărat un cadou dragii mele prietene.
Intervenţia dragei pe acea porţiune din canalul Dunăre- Marea Neagră a fost necesară.
Pe canalul Bâstroe, au fost văzute mai multe drage ucrainene.


Pentru conformitate, iată şi cum arată o dragă:


Puteţi găsi mai multe detalii despre funcţionarea unei astfel de instalaţii pe site-ul de unde am preluat imaginea:

http://www.clubafaceri.ro/32421/draga-absorbant-refulanta-1572591.html

Iată şi o dragă multifuncţională:




Şi, pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, iată opinia specialistului:

Păcatele Limbii:
Dragi, drage de Rodica Zafiu


Conform normelor în vigoare (inclusiv din ultima ediţie, din 2005, a Dicţionarului ortografic, ortoepic si morfologic), formele de plural feminin articulat ale adjectivului drag sunt dragile (la nominativ si acuzativ) si dragilor (la genitiv, dativ si vocativ).

Norma se diferenţiază astfel de uzul în care se manifestă destul de puternic preferinţa pentru formele feminine dragele şi dragelor. Rapoartele de monitorizare a limbii folosite la radio şi la televiziune conţin multe exemple ale acestei preferinţe („Aşa că, dragele mele, vă aşteptăm", OTV, 4.IV.2010). O căutare în internet cu motorul Google oferă de trei ori mai multe exemple ale formei dragele, în raport cu dragile; în mod semnificativ, primele citate care conţin forma dragile provin chiar din mesaje care îi pun în discuţie corectitudinea: „Cum se spune corect: dragele mele sau dragile mele?" (tpu.ro).

Variaţia adjectivului draga fost descrisă de Mioara Avram, într-un articol din 1979, republicat în volumul Probleme ale exprimării corecte (1987); preferinţa normatorilor pentru formele dragile/dragilor este motivată de regularităţi morfologice: articolul se adaugă desinenţei de plural; întrucât femininul dragă are pluralul dragi (fete dragi, dragi fete), singurele forme cu caracter sistematic, respectând principiul raţionalităţii, sunt cele în -i- (-ile, -ilor).

Chestiunea este totuşi mai complicată. Abaterile trebuie înţelese înainte de a fi combătute: cum se ştie, de multe ori ele provin din alte necesităţi ale comunicării decât raţionalitatea şi sistematicitatea (respectiv din analogie, dorinţă de economie, nevoie de diferenţiere etc.). În acest caz, situaţia care rezistă cel mai mult normei şi pare a justifica abaterea este folosirea adjectivului substantivizat, la vocativ. Conform normei, forma de adresare dragilor! nu prezintă diferenţe de gen. În realitate, limba vorbită a introdus o diferenţiere, o marcare suplimentară prin desinenţele specifice: prin forma dragilor, vorbitorul se adresează unor bărbaţi, iar prin vocativul dragelor - unor femei. Sub presiunea acestei diferenţieri, distincţia e/i s-a întărit şi la formele de nominativ-acuzativ, unde articolul deosebea oricum femininul (dragile mele) de masculin (dragii mei). S-a vorbit şi de hipercorectitudine: pluralul feminin în -i este simţit adesea ca popular (ca în căşi, făbrici, ciocolăţi), mulţi vorbitori percepând forma în e ca mai elegantă. Nu este exclusă nici o tendinţă analogică, de asimilare fonetică, repetiţia lui e din articol şi posesiv contribuind la preferinţa pentru desinenţa e: dragelemele.

În fine, trebuie să ţinem cont şi de istoria formelor în discuţie: în dicţionarul lui Frédéric Damé (Nouveau dictionnaire roumain-français, din 1893) se preciza că adjectivul drag are la plural formele dragi (la masculin) şi drage (la feminin); sintagma dragele mele era indicată ca atare şi tradusă „mes chéries". În epocă, forma drage era folosită de Alexandrescu („drage batalioane", ap. Dicţionarul limbii române, Tomul I, Litera D) sau de Eminescu („visul ţărei drage", în Opere, vol. IV, Poezii postume) etc.

Din toate explicaţiile şi justificările de mai sus, cea mai importantă mi se pare - prin generalizarea în uz - diferenţierea femininului de masculinul adjectivului substantivizat. Poate că ar trebui, cu riscul de a complica o paradigmă, să păstrăm forma dragi ca plural feminin nearticulat şi să acceptăm forma drage pentru pluralul feminin urmat de articol (dragele, dragelor). În fond, adjectivul drag, componentă esenţială a formulelor de adresare afective, conţine deja o excepţie morfologică - forma dragă pentru vocativul masculin: dragă Tudor, dragă băiete, frate dragă...

Sursa:

http://www.romlit.ro/dragi_drage



luni, 8 august 2011

Tudor Arghezi, ,,Inscripţie pe o uşă"

Când pleci, să te-nsoţească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta,
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept şi biruie-n furtună.

Când vii, păşeşte slobod, râzi şi cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ţi fie drag
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă.

Clasa a X-a Bibliografie pentru studiul la clasă

Clasa a X-a

Bibliografie pentru studiul la clasă

1. Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb,Amintiri din copilărie
2.Mihail Sadoveanu, Balta Icoanei, Hanu-Ancuţei,Baltagul, Fraţii Jderi, Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă
3.Costache Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanul
4. Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis
5.Ioan Slavici, Moara cu noroc ( şi celelalte nuvele ),Mara
6. Liviu Rebreanu , Ion,Pădurea spânzuraţilor, Răscoala
7.George Călinescu- Enigma Otiliei
8.Camil Petrescu- Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război,Patul lui Procust
9. Mircea Eliade, 19 trandafiri,Maitreyi, Nuntă în cer, Noaptea de sânziene, La ţigănci, Tinereţe fără de tinereţe
10.Marin Preda, Moromeţii, Cel mai iubit dintre pământeni
11.Vasile Voiculescu,Lostriţa, Pescarul Amin
12.Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, George Bacovia, Luvian Blaga, Tudor Arghezi,Ion Barbu, Poezii
13.I.L.Caragiale, Comediile, Nuvele
Lectură particulară
1. Liviu Rebreanu, Nuvele( Catastrofa, Proştii etc.) ,, Adam şi Eva
2. Gib Mihăescu- Rusoaica
3. Hortensia Papadat-Bengescu, Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach
4. Mihail Sebastian – Accidentul
5. Vasile Voiculescu- Povestiri
6. Virginia Woolf- Jurnalul unei scriitoare
7.Marin Preda- Viaţa ca o pradă
8.Gabriel Liiceanu- Jurnalul de la Păltiniş
9. Andrei Pleşu- Minima moralia
10.Emil Cioran- Lacrimi şi sfinţi
11 Constantin Noica- Jurnal filozofic, Introducere la dor
12. Anton Holban – Ioana, O moarte care nu dovedeşte nimic; Cella Serghi – Pânza de păianjen* ;Garabet Ibrăileanu – Adela
13. Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi
14. Stendhal- Roşu şi Negru , Mănăstirea din Parma
15. Flaubert- Madame Bovary
16. Balzac, Eugenie Grandet
17. Marcel Proust- În căutarea timpului pierdut
18. Tolstoi- Război şi pace, Anna Karenina
19.John Galsworthy- Forsyte Saga
20. Thomas Mann- Muntele vrăjit*;
Notă: Din lista de lecturi particulare, se vor citi cel puţin zece titluri, la alegere, şi se vor întocmi fişe de lectură. În prima săptămână a anului şcolar 2011-2012, se va prezenta dosarul cu aceste fişe. Se va acorda o notă pentru redactarea lor şi una în urma unui test care să dovedească lectura acestor opere şi nu copierea unor fişe. Celelalte titluri se vor citi până în semestrul al II-lea. Bibliografia obligatorie se va studia la orele de curs. Pentru o mai bună aprofundare a studiului prozei, se recomandă şi parcurgerea următoarei bibliografii critice minimale:
1.Nicolae Manolescu-Arca lui Noe
2.Eugen Simion- Scriitori români de azi
3.Nicolae Balotă-De la Ion la Ioanide
4.Sergiu Al-George-Arhaic şi univesal
5.Tudor Vianu- Arta prozatorilor români
6.Eugen Lovinescu- Evoluţia prozei literare în Istoria literaturii contemporane
7. Maria Corti- Principiile comunicării literare
8.C.G. Jung- În lumea arhetipurilor
9. Mircea Cărtărescu- Postmodernismul românesc
10.Adrian Marino- Dicţionar de idei literare
11. George Călinescu-Estetica basmului
12. Ion Vlad- Povestirea. Destinul unei structuri epice